Administrație Publică - Pensia ca Drept de Asigurare Socială

Domeniu: Știința Administrației

Conține 3 fișiere: doc

Pagini : 97 în total

Cuvinte : 34703

Mărime: 155.20KB (arhivat)

Publicat de: Liviu Adam

Puncte necesare: 12

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS
Capitolul I Consideraţii generale privind securitatea socială 4
1. Noţiunea de securitate socială şi riscurile sociale 4
2. Scurt istoric al securităţii sociale 6
3. Sisteme de securitate socială 8
4. Reglementări internaţionale cu privire la securitatea socială 9
5. Obiectul dreptului securităţii sociale 11
6. Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale 13
6.1. Principiile 13
6.1.1. Principiul egalităţii 14
6.1.2. Principiul universalităţii 14
6.1.3. Principiul asigurării obligatorii 15
6.1.4. Principiul finanţării de la bugetul statului a prestaţiilor necontributive 16
6.1.5. Principiul indexării şi compensării cuantumului prestaţiilor 16
6.2. Izvoarele dreptului securităţii sociale 18
7. Asistenţa socială ca instituţie a dreptului securităţii sociale 21
Capitolul II Pensiile 24
1. Drepturile de asigurări sociale 24
1.1. Caracteristici 24
1.2. Asiguraţii 34
1.3. Contribuţii de asigurări sociale 38
1.4. Controlul privind contribuţiile de asigurări sociale 46
1.5. Prestaţiile de asigurări sociale 52
1.6. Bugetul asigurărilor sociale de stat 53
1.7. Casele teritoriale de pensii 54
1.8. Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale 56
1.9. Stagiul de cotizare 59
1.10. Noţiunea de pensie 62
2. Pensii şi categorii de pensii 64
2.1. Principiile dreptului la pensie conform Legii nr. 19/2000 64
2.2. Categorii de pensii 66
2.2.1. Pensia pentru limită de vârstă 66
2.2.1.1. Condiţiile privind vârsta şi stagiul de cotizare 66
2.2.1.2. Cazurile de reducere a vârstelor de pensionare 77
2.2.1.3. Reglementări specifice pentru pensionarea unor categorii profesionale 81
2.2.1.4. Calculul pensiei pentru limită de vârstă 83
2.2.2. Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială 85
2.2.3. Pensia de invaliditate 86
2.2.3.1 Condiţiile de pensionare 86
2.2.3.2. Gradele de invaliditate 88
2.2.3.3. Calculul pensiei 89
2.2.3.4. Revizuirea medicală 90
2.2.4. Pensia de urmaş 91
2.2.4.1 Pensia de urmaş pentru copii 91
2.2.4.2. Pensia de urmaşii pentru soţul supravieţuitor 92
2.2.4.3.Cuantumul pensiei de urmaş 93
3. Stabilirea şi plata pensiilor 94
3.1.Acordarea dreptului la pensie 94
3.2. Decizia de pensie 94
3.3.Plata pensiei 95
Capitolul III Alte drepturi de asigurări sociale 96
1. Indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă 96
2. Prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacitaţii de muncă 98
2.1. Categorii de prestaţii 98
2.2. Indemnizaţia pentru trecerea temporara în altă muncă 98
2.3. Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă 99
2.4. Indemnizaţia pentru carantină 99
2.5. Tratamentul balnear 100
3. Indemnizaţia de maternitate 101
5. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale 102
6. Răspunderea juridică 104
7. Soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele de control ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de organele sale teritoriale 106

Extras din proiect

Capitolul I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND SECURITATEA SOCIALĂ

1. Noţiunea de securitate socială şi riscurile sociale

Cuvântul securitate îşi are originea în latinescul securitas (în franceză sécurité, în engleză security); el semnifică protecţie, apărare, stare de siguranţa, faptul de a fi pus la adăpost de orice pericol.

Securitatea socială este definită de Biroul Internaţional al Muncii ca protecţie pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de dispoziţii publice contra mizeriei economice şi sociale care îi ameninţă în caz de pierdere sau reducere importantă a câştigurilor datorită bolii, maternităţii, accidentului de muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi acordarea de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.

Securitatea socială are ca obiect protejarea indivizilor faţă de riscurile inerente vieţii sociale. Se considera că ea constituie o garanţie contra riscurilor de ordin:

- psihologic: boală, maternitate, invaliditate, deces, bătrâneţe, care pot afecta persoanele, antrenând astfel o reducere sau pierdere a câştigurilor;

- profesional: accidente de muncă şi boli profesionale

Securitatea socială are o însemnătate deosebită în viaţa de zi cu zi a multor oameni, ea manifestându-se chiar înainte de naştere (îngrijirile prenatale) şi se prelungeşte după moarte (pensiile de urmaş). Idealul este ca fiecare membru al colectivităţii să fie toata viaţa sa, în caz de nevoie, protejat prin securitatea socială.

Expresia securitate socială este aproape întotdeauna utilizată în doua înţelesuri diferite şi anume: se vorbeşte de politici de securitate socială şi de sisteme de securitate socială. Cele două expresii nu sunt sinonime.

Politicile de securitate socială înţelese ca politici de securitate economică, comportă patru direcţii:

- securitatea locurilor de muncă;

- securitatea câştigurilor;

- securitatea capacităţii de muncă;

- organizarea sistemului de distribuire a sumelor de înlocuire în timpul perioadelor de inactivitate forţată.

Sisteme de securitate sociale sunt considerate acele norme juridice care reglementează o redistribuire financiara, adică prelevarea, pe de-o parte şi repartiţia fondurilor prelevate intre beneficiarii acestei redistribuiri, pe de altă parte.

În lumina normelor internaţionale (în special a Codului european de securitate socială, a Protocolului său) , conceptul de securitate socială include atât asigurările sociale, cat şi asistenţa socială.

Expresia “securitate socială” este legată de repararea consecinţelor unor evenimente diverse denumite “riscuri sociale”.

În baza Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.102/1952, aceste evenimente sunt considerate a fi următoarele:

- boala,

- maternitatea,

- invaliditatea;

- bătrâneţea;

- accidentul de muncă şi boală profesională;

- decesul;

- şomajul;

- obligaţiile familiale.

Plecându-se de la cauză, s-a afirmat că riscurile sociale sunt acele riscuri inerente vieţii sociale.

Plecându-se de la efecte, ceea ce constituie un criteriu relevant, riscurile sociale sunt acele evenimente care au incidenta comună asupra situaţiei economice a indivizilor prin diminuarea veniturilor sau invers, prin creşterea cheltuielilor.

Există insă şi anumite evenimente susceptibile de a împiedica o persoană să dobândească un venit normal dintr-o activitate profesională. Din acest punct de vedere riscurile sociale pot fi riscuri fizice şi riscuri economice.

Riscurile fizice se întâlnesc atunci când forţa de muncă este alterată, redusă sau pierdută. Riscurile acestea pot fi de origine profesională şi anume în caz de accident de muncă sau boală profesională şi de origine extraprofesională în alte cazuri ca de exemplu: boală, maternitate, invaliditate, bătrâneţe, deces, văduvie.

Riscurile economice sunt generate de situaţiile în care forţa de muncă este alterată, este imposibil de exercitat datorită lipsei de locuri de muncă disponibile; este cazul şomerilor.

Mai există, de asemenea, riscuri care constau în reducerea nivelului de trai prin creşterea cheltuielilor în situaţii excepţionale cum ar fi cumpărarea de medicamente în caz de boală, majorarea chiriilor în anumite perioade, intreţinerea unor membri ai familiei aflaţi în nevoie.

2. Scurt istoric al securităţii sociale

Necesitatea unei securităţi individuale şi colective a existat dintotdeauna. Oamenii au incercat din cele mai vechi timpuri să-şi asigure propria protecţie, precum şi a persoanelor aflate în grija lor, contra unor eventualităţi, cum ar fi foametea sau alte pericole.

Primul mare sistem de protecţie socială a fost instituţionalizat în Germania intre anii 1883 şi 1889 în timpul lui Bismark. Era vorba despre un sistem de asigurări de batrâneţe şi boală. Ulterior, asemenea sisteme au apărut în Australia, Noua Zeelenda, Suedia, Danemarca, Anglia etc., în unele dintre ele existând protecţia şi asupra şomerilor.

În România în anul 1885 a fost adoptată Legea minelor, care instituia asigurările sociale obligatorii a minerilor şi a lucrătorilor din industria petrolieră. În acelaşi timp dispunea înfiinţarea unor case de ajutor şi a unei case de pensii, ale căror fonduri erau constituite prin contribuţia egală a patronilor şi muncitorilor.