Administrație teritorială de stat în 5 state membre UE

I. Aspecte cu privire la UNIUNEA EUROPEANA

Statele europene se caracterizeaza printr-o mare diversitate a sistemelor de administratie. In afara unor motivatii de natura economica si istorica, aceasta diversitate rezulta si din organizarea politico-administrativa a puterii politice in fiecare din statele europene. Din acest punct de vedere, statele europene pot fi grupate in trei categorii dupa cum urmeaza:

• state federale : Germania, Austria,Rusia;

• state regionale : Italia, Spania;

• state unitare : Franta, Portugalia, Olanda, Romania.

A aparut astfel necesitatea stabilirii unor trasaturi general comune in reglementarile organismelor europene in ceea ce priveste colectivitatile locale organizate in unitatile administrativ teritoriale.

In anul 1994, Comitetul Ministrilor a stabilit infiintarea Congresului Puterilor Locale si Regionale din Europa, organ consultativ reprezentand puterile locale. Congresul se compune dintr-un numar de 286 de membrii alesi de puterile locale si regionale, Romania fiind prezenta cu 10 membrii. Obiectivul principal al Congresului il constituie garantarea participarii puterilor locale in procesul de unificare europeana, contribuind la promovarea democratiei locale si dezvoltarea relatiilor externe intre colectivitatile locale. Congresul Puterilor Locale si regionale din Europa analizeaza modul in care statele membre aplica principiile democratiei locale, asa cum au fost ele adoptate prin “Carta europeana a autonomiei locale” la Strasbourg, in 15 decembrie 1985. In principiu, Carta statueaza principiile organizarii si functionarii structurilor locale:

- recunoasterea prin Constitutie si lege a principiile autonomiei locale si a descentralizarii serviciilor publice

- eligibilitatea autoritatilor locale

- exercitarea deplina a competentelor in probleme de interes local

- existenta unui patrimoniu distinct al colectivitatilor locale fata de cel al statului

- controlul de legalitate al actelor colectivitatilor locale in general, acaste principii referitoare la colectivitatile locale sunt respectate si se regasesc in Constitutie si legislatiile tarilor vest- europene.

Prin Tratatul de la Maastricht (decembrie 1991) se creaza Comitetul Regiunilor, un organ consultativ pentru organele locale. El este compus din reprezentantii colectivitatilor locale si este consultat in mod obligatoriu in probleme de educatie, cultura, sanatate publica, precum si anumite proiecte de infrastructura. Pentru elaborarea de proiecte de interes local si finantarea lor, U.E. a creat “Fondul European de Dezvoltare Regionala”, “Programul Interreg” si “Programul Regis”.

Autoritatile publice locale si regionale din tarile U.E. au un rol decisiv in viata economica a comunitatilor locale pe care le reprezinta. Acest rol deriva din responsabilitatile importante ce revin autoritatilor locale in planul economiei locale, prin furnizarea unei game largi de activitati si servicii publice. Comunitatile locale institutionalizate din tarile U.E. prezinta o mare diversitate atat in privinta numarului si dimensiunilor acestora, cat si in ce priveste structurile organizatorice, competentele acestora, precum si raporturile lor cu autoritatile centrale.

Administratiile locale si regionale au un rol semnificativ in infaptuirea obiectivelor U.E.

Descentralizarea asigura comunitatilor locale si regionale posibilitatea de a dispune liber de resurse financiare si de a-si exercita libertatea de actiune. Astfel nevoia determinarii in plan local a resurselor economice si financiare va creste. In acest sens, un indicator al economiei locale si al rolului autoritatilor locale din fiecare stat membru U.E. il constituie ponderea bugetelor locale in totalul cheltuielilor bugetare, precum si investitiile totale realizate in domeniul serviciilor publice locale. Statele dezvoltate din punct de vedere economic si care au acordat colectivitatilor locale o autonomie ridicata sunt pe primele locuri:

- Danemarca, cu 33,3% pondere cheltuieli locale din totalul cheltuielilor publice;

- Suedia, cu 28,1%

- Finlanda, cu 20.1%

Pe ultimile locuri se situiaza statele mai putin dezvoltate din U.E., respectiv Portugalia si Grecia ( 3,8% si 6,4%).

Un alt indicator care exprima starea economica a comunitatilor locale este ponderea veniturilor proprii in totalul veniturilor bugetelor locale. Pe primele locuri se situeaza acele state din lume care au un Produs Intern Brut/locuitor si un grad de autonomie locale ridicat:

- Suedia 80%

- Danemarca 74%

- Finlanda 66%.

Reducerea disparitatilor in dezvoltarea economica a comunitatilor locale din statele membre ale Uniunii Europene constitue o prioritate a politicii U.E.Tratatul de la Maastricht (Art.130A) prevede ca “un obiect fundamental al Comunitatii Europene il constituie reducerea decalajelor intre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, precum si a ramanerii in urma a zonelor defavorizate”. In acest sens, U.E. a creat un sistem institutionalizat si instrumentele de realizare a acestui obiectiv, respectiv fondurile structurale si de coeziune economica si sociala:

• Fondul European de Dezvoltare (FEDER);

• Fondul Social European (FSE);

• Fondul European de Orientare si Garantare Agricola(FEOGA)

• Institutul Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului (FIFG).

II. FRANTA

Franţa oficial Republica Franceză (franceză: République française ) este o ţară situată în Europa de Vest care cuprinde şi diverse insule şi teritorii situate în alte părţi ale planetei (Franta de peste mari).

Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat în jurul regiunii Ile-de-France a cărei capitală este Parisul. Franţa este membră aConsiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei euro şi a spatiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizatiei Natiunilor Unite şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU. Face parte şi din Uniunea Latina, Organizatia Internationala a Francofoniei şi din G8.

Din punct de vedere militar Franţa este membră a OTAN(din ale cărui structuri militare s-a retras în 1968 pentru a reveni parţial în2002) şi este una din cele şapte ţări deţinătoare în mod oficial ale Bombei atomice. Este considerată una dintre marile puteri de după cel de-al Doilea Razboi Mondial.

II.1.DIVIZIUNILE TERITORIALE ALE FRANTEI

Din data de 1 IANUARIE 2006, Franta metropolitana— adică, partea teritoriului francez situat în Europa — este divizată în mod ierarhic în:

• 22 regiuni( régions) (dintre care una este colectivitatea teritoriala Corsica ). Regiunea este principala diviziune teritorială franceză, administrată de un consiliu regional ales pe o perioadă de şase ani prin sufragiu universal direct. Principalul rol legal al regiunilor este de a asigura finanţarea liceelor. Fiecare regiune are un prefect, numit de guvern, al cărui rol este de a reprezenta statul în teritoriu şi de a asigura buna funcţionare a serviciilor descentralizate.

• 96 departamente (départements). Un nivel inferior regiunilor (fiecare regiune fiind compusă din mai multe departamente), departamentele sunt administrate de un consiliu general ales pe o perioadă de şase ani prin sufragiu universal direct şi având ca rol finanţarea domeniilor economice şi sociale.

• 329 arondismente (arrondissements). Fiecare departament francez este la rândul său decupat în mai multe arondismente, fiecare dintre acestea având un sub-prefect ce are rolul de a ajuta prefectul departamentului. Acestea însă nu au altă putere administrativă.