Analiza comerțului exterior al României și politici comerciale adoptate de România în perioada 1990-1998

ANALIZA COMERTULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI SI POLITICI COMERCIALE ADOPTATE DE ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1990-1998

CAP I. EVOLUTIA COMERTULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1990-1998 (PREZENTARE GENERALA)

Dupa revolutia din decembrie 1989, în România a început un proces ireversibil de trecere la faurirea treptata a unui stat democratic si a unei economii de piata.

Au proliferat partidele politice, au avut loc în mai multe rânduri alegeri libere, s-a produs separarea puterilor în stat (legislativa, executiva, judecatoreasca), a fost adoptata o noua constitutie, apreciata pozitiv si pe plan international, au fost elaborate mai multe programe privind reforma economico-sociala, aprobate sau dezaprobate de diversele grupari politice, programe care au încercat sa jaloneze trecerii de la economia de comanda la economia de piata, a început si avanseaza, dar destul de lent, procesul de privatizare si restructurare în toate sectoarele de activitate economica (agricultura, comert, industrie, servicii etc.), chiar daca acest proces a fost mai bine sau mai prost gestionat de guvernele care s-au succedat la putere.

Toate acestea au facut ca treptat imaginea României în strainatate sa se îmbunatateasca, dovada constituind-o printre altele, si faptul ca în anul 1993 a fost primita în Consiliul Europei, s-a asociat la Comunitatile Europene, a semnat acorduri de liber schimb cu tarile A.E.L.S., cu Cehia si Slovacia si negociaza, în continuare, astfel de acorduri si cu late tari, i-a fost acordata clauza natiunii celei mai favorizate de catre S.U.A., fiind totodata prima tara din zona care a acceptat oferta N.A.T.O. privind parteneriatul pentru pace si a facut în acest sens demersurile necesare pentru semnarea acordului respectiv.

În plan economico-social, situatia din perioada 1990-1992 s-a degradat permanent si în ritm accelerat, aceasta stare de lucruri fiind confirmata de faptul ca productia industriala s-a situat sub 50% din nivelul anului 1989 (care nu a fost un an de de vârf economic, ci de criza), în agricultura s-au facut mari greseli în modul în care au fost desfiintate C.A.P-urile si s-a facut împroprietarirea taranilor, volumul investitiilor în economie a scazut considerabil, reprezentând doar cca. 20% fata de nivelul anului 1989, moneda nationala s-a depreciat în cca. 100 de ori fata de 1989 si a crescut neîncrederea în leu; inflatia a luat proportii ajungând la trei cifre, preturile au crescut considerabil, somajul a depasit la începutul anului 1993 1.165 milioane persoane, reprezentând cca. 11% din totalul populatiei active, iar nivelul de trai a scazut catastrofal, cu toate masurile luate pentru a frâna acest proces, mai ales pentru categoriile defavorizate.

Aceasta arata ca economia româneasca s-a aflat în aceasta perioada într-o profunda criza, la aceasta contribuind atât factori interni, cât si factori externi. Dintre factori interni ar putea fi mentionati, ca fiind mai importanti, urmatorii: procesul de privatizare si restructurarea a fost prost gestionat, a început o adevarata concurenta neloiala între sectorul de stat si cel privat, s-a dus o politica fiscala si monetara necorespunzatoare, lupta dintre partidele politice pentru putere s-a intensificat, fapt care a distras, în mare masura, atentia de la problemele majore ale economiei nationale, iar miscarea sindicala a început sa se politizeze, toate acestea au tensionat situatia economico-sociala, iar coruptia a luat proportii la scara nationala.