Analiza comparativă a sistemelor administrative dintre Marea Britanie și Franța

Argumentarea alegerii

Am ales analiza comparativă dintre sistemul administrativ din Marea Britanie și cel din Franța deoarece sunt două dintre cele mai competitive ale Europei și acest lucru se poate observa și din nivelul de trai ridicat din aceste țări. Comparația se face între o țară dezvoltată din Europa continentală Franta și Marea Britanie, care deși este o țară europeană are principii total diferite față de celelate țări din Uniunea Europeană.

În lucrarea de față am încercat să pun în evidență deosebirile ce se află între două state care, deși fac parte din UE, au regimuri diferite de guvernare, Franța fiind republică prezidențială, pe când Marea Britanie este monarhie constituțională ereditară. Sistemele administrative din aceste două țări au suferit multiple transformari de-a lungul timpului dar, cu toate acestea, sunt demne de urmat de către țara noastră.

Doresc să evidențiez aceste două sisteme, nu doar pentru că ele sunt foarte bine puse la punct, dar și pentru că cele doua au la bază concepții diferite și bine definite: în concepția franceză administrația reprezintă “ acțiunea puterii executive prin procedee de putere publică” în timp ce în concepția britanică O Hood Philips afirmă “functia executiva sau administrativa reprezinta acivitatea generala si si detaliata a guvernului conform legii, incluzand identificarea strategiilor modului in care legea poate fi facuta sa faciliteze o strategie.” , în timp ce.

În continuare voi prezenta particularitățile sistemelor administrative din cele două țări și voi identifica atât asemanările și deosebirile , cât și modalitățile de transfer de know-how din sitemele administrative studiate în sistemul administrativ din România.

Particularitățile sistemului administrativ din Franța

Franţa se caracterizează printr-un înalt grad de centralizare administrativă, cu vechi rădăcini în istoria ţării, păstrat şi accentuat de-a lungul domniei lui Napoleon şi continuat, practic, de toate regimurile ulterioare. Pe de altă parte, acest sistem a fost determinat şi de structura unitară a statului, iar, apoi de regimul semiprezidenţial care a accentuat concentrarea puterii executive în mâinile şefului statului.

Cele trei ramuri ale autorității sunt bine reprezentate în administrația franceză.

Autoritatea judecătorească

În sistemul francez principiile sunt următoarele:

- Principiul non-retroactivității legislației referitoare la crime;

- Principiul aplicării penalităților proporțional cu prejudiciile;

- Principiul existenței a două niveluri de jurisdicție care să permită posibilitatea de adresare;

- Principiul prezumției de nevinovăție dovedite în cazurile de crime;

- Principiul respectului pentru propietate și posibilitatea exproprierii în cazurile în care este în discuție interesul public și în acest caz acordarea unor compensații corespunzătoare;

- Principiul autonomiei, al independenței grupurilor private care respectă legea;

- Principiul legilor administrative concepute după reguli distince și apărate de organisme speciale (curți).

Curțile franceze sunt de două tipuri: curți juridice și curți administrative. Curțile juridice se află sub autoritatea supremă a Curții de Casație (Cour de Cassation), care are competența să anuleze deciziile Curțile de pe nivelurile inferioare și joacă un rol esențial în desfășurarea esențială a activității. Pentru cazurile civile există Instanțele de judecată, Curtea Supremă și Curțile de Apel în număr de 22. Pentru cazuri penale există Curțile de Poliție pentru săvârșirea de crime și pentru alte categorii de pedepse funcționează Tribunalele de Corecție. Deciziile lor pot fi luate în discuție de Curțile de Apel.

Curțile Administrative se află în subordonarea Consiliului de Stat. Acestea includ curțile administrative simple și potrivit recentei reforme există Curțile Administrative de Apel și Curțile Specializate cu precadere în sectorul financiar: Curtea de Conturi și Curtea Regională de Conturi Eventualele situații problemă care pot să apară în activitatea celor două categorii de curți sunt rezolvate de către Curtea de Conflicte.

Autoritatea legislativă

În mod normal, legislația este votată de Parlament. Parlamentul este bicameral: Adunarea Națională și Senatul. Adunarea Națională este aleasă pentru cinci ani prin vot direct universal. Senatul este ales prin vot universal indirect de către grupul electoral al ‘’grands electeur’’.

Un mandat de senator este acordat pentru un mandat de 9 ani și 1/3 din Senat se reînnoiește la fiecare 3 ani. Spre deosebire de Adunarea Națională Senatul nu poate fi dizolvat. În toate deciziile importante autoritatea Adunarea Națională are putere decizională finală.

Sistemul electoral se bazează pe reglementările cuprinse în Codul electoral. Pentru alegerile parlamentare forma de vot aplicată din 1991 constă ăn organizarea a două runde de vot pentru un singur candidat. Franța este împărțită pentru aceasta în 587 centre de alegători. Un membru al Parlamentului trebuie să fie susținut de cel puțin 100000 de locuitori. Pentru alegerile de la nivelul districtelor, scrutinul se desfășoară în două runde de vot pentru un singur reprezentant