Analiza comparativă a sistemului administrativ din Marea Britanie cu cel din Franța

1.Motivul alegerii temei

Lucrarea aleasa de mine evidentiaza trasaturile sistemelor administrative din Marea Britanie si Franta, care desi nu sunt state federale isi pastreaza particularitatile locale.

Am ales aceasta tema intrucat aceste sisteme administrative sunt unele dintre cele mai competitive ale Europei si acest lucru se poate observa si din nivelul de trai ridicat din aceste tari.

In conceptia britanica O Hood Philips afirma “functia executiva sau administrativa reprezinta acivitatea generala si si detaliata a guvernului conform legii, incluzand identificarea strategiilor modului in care legea poate fi facuta sa faciliteze o strategie.” , in timp ce in conceptia franceza administratia reprezinta “ actiunea puterii executive prin procedee de putere publica.” Asadar doresc sa evidentiez aceste doua sisteme, nu doar pentru ca ele sunt foarte bine puse la punct, dar si pentru ca cele doua au la baza conceptii diferite si bine definite.

Aceasta tema mi se pare foarte interesanta intrucat comparatia se face intre o tara dezvoltata din Europa continentala ( Franta ) si Marea Britanie, care desi este o tara europeana are principii total diferite fata de celelate tari din Uniunea Europeana.

In urmatoarele capitole voi prezenta aceste sisteme administrative si voi evidentia atat asemanari si deosebiri, cat si factori pe care Romania i-ar putea folosi in administratia proprie pentru a se putea dezvolta.

2.Particularitatile sistemului administrativ din Marea Britanie

Sistemul politico-juridic britanic este esenţialmente diferit de cel continental.Caracteristic pentru Marea Britanie este faptul că normele juridice care dirijează colectivităţile teritoriale locale diferă de la regiune la regiune, astfel că şiorganizarea administrativ-teritorială prezintă diferenţe.

In Marea Britanie nu exista Constitutie scrisa, nu există nici garanţii constituţionale în favoarea colectivităţilor teritoriale locale. Parlamentul poate modifica oricând statutul juridic al acestora, singura limită reală fiind puternica tradiţie democratică britanică. Atunci când se vorbeşte de activitatea autorităţilor locale din Marea Britanie, termenul utilizat este cel de „guvernare locală”. Sistemul guvernării locale este un produs al secolului trecut, dar cu cateva mari reorganizări în anii ’60 şi ’70 au creat structura actuală. În realitate, considerăm că, exceptând nivelul regional din Scoţia şiIrlanda de Nord, avem de-a face cu echivalentul continental al autonomiei locale,deoarece competenţa „guvernării locale” este strict determinată de lege şi actele sale sunt supuse asupra controlului din partea statului, dar si din punct de vedere jurisdictional.

Trebuie precizat că în Marea Britanie, spre deosebire de Franţa unde avem prefectul, nu există o autoritate guvernamentală distinctă care să reprezinte statul în unităţile administrativ-teritoriale – responsabil cu relaţiiledintre stat şi autorităţile locale din Scoţia, Ţara Galilor şi Irlande de Nord fiind un secretar de stat.

Atributiile Reginei sunt formale si conforme cu “ Prerogativele Regale”, iar Guvernul central a acordat o larga autonomie autoritatilor locale considerand ca pot solution cel mai bine problemele de la nivelul lor. Denulirea acestei guvernari este “ self-government”.

In perioada Thatcher s-a npropus si implementat “ modelul de agentie” care consta in dezvoltarea unui sector privat competitiv.

Dacă este privit la suprafaţă sistemul britanic de guvernământ pare a fi foarte centralizat, dar lucrurile nu stau, însă, deloc aşa.

Descentralizarea are la baza doua forme principale: delegarea puterilor si transferul acestora care in cazul de fata se refera la posibilitatea luarii deciziilor la nivel local dar si de luare a deciziilor politice.

Autonomia locală a fost consacrată în Marea Britanie în 1835, prin acordarea unor largi prerogative consiliului. Conform unor opinii exprimate în literatura de specialitate începând cu anul 1972 administraţia publică locală va fi supusă unor tendinţe centralizatoare. Astfel competenţa autorităţilor alese ale administraţiei publice locale şi autonomia locală s-a diminuat. De asemenea, puterea de decizie a autorităţilor colectivităţilor teritoriale locale şi autonomia lor financiară au fost limitate. Sesizând inconvenientele situaţiei create, Guvernul a constituit, în anul 1991, o comisie însărcinată cu reforma administraţiei publice locale din Anglia.

Demersuri asemănătoare s-au întreprins pentru Scoţia şi Ţara Galilor. Rezultatele analizelor au

condus la ideea necesităţii întăririi autonomiei locale printr-o reorganizare profundă a autorităţilor administraţiei publice locale şi prin lărgirea competenţei acestora. A avutloc astfel o reformă, realizată în mai 1997, care dă configuraţia actuală a administraţiei publice locale din Marea Britanie.

Conform Legii din 1972 privind guvernarea locală, în Anglia administraţia publică locală era organizată pe două niveluri: nivelul de bază, la care funcţionau consilii de district, şi nivelul intermediar, la care funcţionau consilii de comitat. Ca urmare a reformei din mai 1997, consiliile de comitat şi consiliile de district au fost desfiinţate, fiind înlocuite cu 22 de consilii de autoritate unică, constituite în noile unităţi administrativ-teritoriale, denumite „circumscripţii”. Acestea sunt, în prezent,titularele autonomiei locale de la nivelul de bază. Autorităţile locale au fost înfiinţate prin acte ale Parlamentului cu scopul de a îndeplini anumite funcţii şi servicii pentru care sunt mai bine echipate decât autorităţile centrale.