Apărarea națională

1. Descrierea domeniului

Romania este un stat national, suveran, independent, unitar si indivizibil, cu democratie consolidata si economie de piata functionala, care urmareste promovarea si protejarea intereselor sale in acord cu calitatea de membru activ al comunitatii internationale.

Romania este parte a comunitatii europene si euroatlantice, angajata in promovarea democratiei si libertatii pentru o lume mai sigura si stabila. Statul roman isi asuma toate responsabilitatile care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene si al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, precum si pe cele derivate din parteneriatele strategice la care Romania este parte.

Strategia nationala de aparare a tarii se fundamenteaza pe prevederile Constitutiei Romaniei si ale legislatiei nationale in domeniul apararii si securitatii si este armonizata cu Strategia Europeana de Securitate, Conceptul strategic al NATO, precum si cu documentele relevante in domeniul apararii ale celor doua organizatii.

Apararea reprezinta o componenta esentiala a securitatii nationale fiind asigurata de catre armata romana.

Armata Romana este formata din trei categorii de arme: Fortele Terestre, Fortele Aeriene şi Fortele Navale, aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apararii Nationale. Pe timp de razboi, Presedintele Romaniei este comandatul suprem al Fortelor Armatei.

Fortele terestre au fost la romani, dintotdeauna, nu numai cea mai numeroasa componenta a ostirii, dar si singura categorie de forte capabila sa angajeze, sa desfasoare si sa desavarseasca lupte, batalii si operatii, indeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fara sprijinul celorlalte componente ale armatei, situatie mai frecvent intalnita inainte de primul razboi mondial. Istoria armatei de uscat reprezinta o insumare a istoriilor armelor si specialitatilor ce au compus-o dintotdeauna si o compun si in prezent: infanteria, vanatorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apararea NBC, cavaleria, institutia inspectoratelor de arma ,tancurile, rachetele si artileria antiaeriana structurile de comunicatii si informatica, cercetarea.

Misiunile Forţelor Aeriene Române pe timp de pace sunt definite pentru a realiza mentinerea integritatii spatiului aerian national si protejarea unor obiective vitale impotriva atacurilor aeriene si sunt realizate prin functiile de supraveghere aeriana si de politie aeriana, pentru mentinerea securitătii spatiului aerian national.

In situatii de criza si de razboi, Fortele Aeriene Romane isi amplifica actiunile pentru apararea populatiei, obiectivelor vitale şi a trupelor împotriva atacurilor aeriene, provocand pierderi maxime fortelor aeriene inamice, prin uzura si participarea la crearea unei situatii aeriene favorabile.

Subsistemul de forte cuprinde ansamblul structurilor specializate pentru misiuni de aparare aeriana din Fortele Aeriene, Fortele Terestre si Fortele Navale, destinate pentru localizarea, urmarirea si identificarea mijloacelor aeriene, precum si pentru interceptarea şi combaterea mijloacele aeriene ostile.

Statul Major al Forţelor Aeriene este structura militara de conceptie, comanda si executie, care asigura conducerea Fortelor Aeriene pe timp de pace, in situatii de criza si de razboi, pentru realizarea, mentinerea si ridicarea gradului de operationalizare a structurilor militare subordonate la nevoie, in vederea trecerii lor sub autoritatea comandamentelor care au responsabilitatea planificarii si conducerii actiunilor militare.

Misiunea principala a Statului Major al Forţelor Aeriene este generarea, mobilizarea, structurarea, echiparea, operationalizarea si regenerarea fortelor componentei aeriene a sistemului national de aparare, realizarea suportului logistic necesar desfasurarii acţiunilor militare de catre acestea, iar la ordin, asumarea conducerii componentei aeriene a operatiei intrunite si a actiunilor aeriene independente, prin Comandamentul Operational Aerian Principal.

Misiunile Fortelor Navale sunt reprezentate de: Sprijinul autoritatilor nationale în combaterea activitatilor ilegale la mare si fluviu; Supravegherea navala si avertizarea timpurie la litoral, mare si fluviu; Participarea la evacuarea cetetenilor romani din strainatate (operatii de evacuare noncombatanti); Apararea comunicatiilor maritime şi fluviale; Participarea la respingerea agresiunii dinspre mare si fluviu; Cercetarea hidrografica, amenajarea de navigatie, editarea de harti marine si rutiere fluviale şi asigurarea serviciului hidrometeorologic; Participarea la operatii de aparare colectiva, de raspuns la crize, sprijin al pacii, de asistenta umanitara, conduse de NATO, UE, OSCE şi ONU; Participarea la initiativele regionale de cooperare in domeniul apararii si implementarea masurilor de crestere a increderii si stabilitătii in regiunea Marii Negre; Participarea la limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor naturale, evacuarea si protectia populatiei si a bunurilor materiale; Sprijinul actiunilor de cautare si salvare organizate de autoritatile nationale maritime.

Strategia nationala de aparare a tarii stabileste obiectivele, directiile de actiune si prioritatile in domeniul apararii, contribuind la realizarea cadrului general al promovarii si apararii intereselor de securitate.

Principalele documente care fundamenteaza planificarea apararii la nivel national sunt: Strategia nationala de aparare si Programul de guvernare.

Documentele de planificare a apararii, la nivel departamental, sunt: Carta alba a apararii, Strategia militara, Directiva de planificare a apararii, Programele majore si Planurile operationale de intrebuintare a fortelor.