Aplicabilitatea deciziilor de grup în administrația publică din statele Uniunii Europene

Decizia administrativa

Decizia administrative reprezinta elementul central al activitatii desfasurate de structurile administratiei publice pentru realizarea sarcinilor de conducere si organizare.

La toate nivelurile, activitatea administratiei se realizeaza in temeiul unor decizii. Decizia administrative reprezinta o manifestare de vointa a persoanei administrative, premergatoare actiunii, prin care aceasta opteaza pentru o solutie, in vederea realizarii unor finalitati.

Profesorul M.T. Oroveanu identifica urmatoarele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca geneza unei decizii:

• O alegere intre mai multe variante de actiuni posibile. Aministratia are o relative autonomie pentru a-si realiza eficient misiunile si in cadrul normelor legale, efectueaza o alegere intre mai multe solutii de actiune;

• Alegerea trebuie sa fie constienta, precedata de o deliberare.

Din punct de vedere al obiectului lor, se pot distinge doua categorii de decizii care au in vedere indeplinirea sarcinilor pe care administratia le are de indeplinit:

• Decizii referitoare la activitatea interna a administratiei, care privesc in special organizarea interna a administratiei publice;

• Decizii privind activitatea exterioara a administratiei.

Deciziile pot fi clasificate si dupa alte criterii:

• Dupa gradul de generalitate: decizii cu character general si decizii individuale;

• Dupa gradul libertatii de apreciere de care dispune autorul lor in cadrul prevederilor legale;

• Dupa cunoastere probabiltatii efectelor: decizii in conditii de certitudine, decizii in conditii de risc si decizii in conditii de incertitudine.

Dupa ce administratia a luat initiativa elaborarii unui proiect de decizie, incepe faza preliminara a pregatirii acestuia.

Stiinta administratiei recunoaste ca principale faze ale acestui proces documentarea, informarea, analizarea materialului documentar si elaborarea variantelor proiectului de decizie. Dupa elaborarea variantelor de proiect de decizie, acestea sunt supuse procesului de evaluare pe baza criteriilor si obiectivelor avute in vedere in momentul luarii initiativei de elaborare.

Etapa finala a procesului decisional este adoptarea deciziei. Adoptarea deciziei constituie un drept, dar si o obligatie a conducerii structurilor administrative, o atributie esentiala a acestora.

Adoptarea deciziei nu trebuie sa se limiteze la alegerea variantei optime, ci sa prevada masurile menite sa o duca la indeplinire. Fara infaptuirea acestei finalitati, intreaga activitate de pregatire si de luare a deciziei este lipsita de valoare. Este necesar sa se stabileasca precis modalitatile de executare a deciziei: de catre cine, in ce ordine, in ce perioada de timp, cu ce mijloace materiale, prin ce procedee, etc. Fara prevederea tuturor conditiilor de indeplinire, decizia adoptata ramane ineficienta.

Ceea ce distinge decizia administrativa de alte decizii umane, in privinta efectelor sale, este posibilitatea folosirii fortei coercitive a statului pentru punerea ei in executare.

Cercetarea stiintifica a deciziei administrative face obiectul stiintei administratiei si mai putin a dreptului administrativ.

Particularitatile deciziei administrative

Decizia constituie forma sintetica a actului de conducere. Orice decizie presupune o selectie constienta din mai multe variante de actiune si in acelasi timp o orientare catre unul sau mai multe scopuri. In general, in literature de specialitate, decizia este definite ca un act essential al conducerii pentru rezolvarea unei probleme date, care se infaptuieste prin alegerea constienta, din mai multe variante de actiune posibile, a aceleia ce permite utilizarea rationala a resurselor umane, materiale, financiare si informationale in vederea realizarii scopului propus, cu cea mai ridicata eficienta economico-sociala.