Aplicabilitatea metodelor de control în administrația publică și impactul lor asupra deciziilor din administrația publică

Aplicabilitatea metodelor de control in administratia publica din Romania-

cadrul teoretic si legal

1.1 Necesitatea si obiectivele controlului administrativ

Necesitatea controlului asupra administratiei publice rezida si din faptul ca realizarea competentei unui organ al administratiei publice presupune, ca esenta, transpunerea in practica a dispozitiilor legii sau, dupa caz, prestarea celor mai diverse servicii publice, insa numai in limitele ingaduite de lege, ceea ce subliniaza imperativul functionarii administratiei publice in spiritul exigentelor principiului legalitatii .

Ca repere fundamentale ale controlului administratiei publice locale, retinem din contextul normelor legii organice, ce dezvolta principiile constitutionale in materie, principiul legalitatii si natura exclusiv administrativa si financiara a autonomiei locale.

In privinta acelor exigente, normele Legii administratiei publice locale statueaza ca autonomia este numai administrativa si ca se exercita doar in cadrul legii, astfel ca aplicarea principiilor constitutionale si legale nu pot aduce atingere caracterului de stat national si unitar al Romaniei.

Totusi, autonomia colectivitatilor locale se exercita la nivelul statului unitar, conform art.1, alin(1) din Constitutie, in cadrul si in limitele stabilite de Constitutie, ea fiind numai de natura administrativa si nu reprezinta o divizare politica a puterii ori o impartire a suveranitatii.

In sprijinul acestor idei privind necesitatea institutionalizarii controlului, Paul Negulescu facea o corelatie conceptuala afirmand ca “ descentralizarea este un regim administrativ care tinde sa creeze centre de administratiune publica, cu drept de autolegiferare asupra materiilor ce intereseaza localitatea, prin organe pluripersonale alese de corpul electoral din acea localitate si asupra carora statul isi rezerva un drept de control”.

Controlul este una din componentele activitatii de administrare sau conducere si este nelipsit, ca atare, in sistemele administrative din toate timpurile. Exercitarea controlului se integreaza in activitatea de administratie si semnifica mijlocul prin care se analizeaza cum organele administrative isi indeplinesc sarcinile.

Intr-una dintre acceptiunile sale controlul consta in “ observarea , constatarea sau stabilizarea situatiei de fapt, confruntarea acesteia cu obiectivele propuse, combaterea unor fenomene nefavorabile si sesizarea organelor competente”.

In esenta sa, controlul vizeaza imbunatatirea rezultatelor dintr-un anumit sector, inlaturarea unor erori sau prevenirea lor. Pentru aceasta, el are nevoie de criterii si de etaloane de masura, spre a putea compara realitatea cu ceea ce ar trebui sa fie.

Necesitatea controlului este strans legata de modul in care se deruleaza procesul decizional. Astfel, prin control se verifica in mod nemijlocit, cum se indeplinesc deciziile administrative, se initiaza noi demersuri si se corecteaza eventualele disfunctionalitati.

Necesitatea controlului rezulta din insasi natura lui, fiind o activitate constienta ce urmareste scopuri multiple, insa, pentru aceasta, ea urmeaza sa satisfaca urmatoarele conditii:

-sa fie infaptuita chiar de conducatorii institutiilor sau compartimentelor administrative, intrucat functia de control este inseparabila de functia de conducere. Eficienta controlului asigura eficienta conducerii. In acest sens, functionarii de conducere trebuie sa efectueze un control permanent, deoarece nu implica intreruperea activitatii celor controlati si nici cheltuieli suplimentare;

-controlul trebuie efectuat la locul realizarii activitatii, spre a putea verifica modul de lucru si rezultatele concrete ale activitatii.;

-functia de control trebuie sa fie realizata de un personal temeinic pregatit profesional, capabil sa analizeze in mod judicios aspectele positive si negative ale activitatii verificate si sa propuna solutii privind imbunatatirea rezultatelor obtinute. Controlul nu se rezuma, din acest motiv, la o singura inspectie formala, ci implica o contributie nemijlocita a organului de control la rezolvarea problemelor institutiei publice;

-asigurarea regularitatii controlului si a caracterului sau sistematic. Daca verificarea se efectueaza periodic, conducerea poate lua masuri, inainte ca deficientele sa se amplifice, prevenind aparitia consecintelor negative. Astfel, se pot preveni erorile, prin indrumari corecte, iar atunci cand se constata metode de lucru utile, ele pot fi popularizate la nivelul tuturor institutiilor administrative;

-asigurarea caracterului preventiv; organul care efectueaza controlul nu se poate limita doar la simple constatari, fara a propune solutii de indreptare a situatiei, atunci cand se descopera deficiente;

-asigurarea caracterului principal, ca suport obiectiv al constatarilor si masurilor adoptate; controlul trebuie sa fie obiectiv, impartial si sa nu denatureze situatia constatata. In acelasi timp, controlul trebuie sa fie complet, sa semnaleze atat aspectele negative, cat si pe cele pozitive;

-asigurarea integritatii controlului; astfel el urmeaza sa cuprinda toate compartimentele de activitate, nu numai pe cele cu probleme, ci si resorturile unde nu s-au semnalat lipsuri;

-controlul trebuie sa aiba un caracter organizat. Inainte de inceperea controlului este necesara examinarea materialelor privind activitatea compartimentului care urmeaza a fi verificata ( procese verbale, rapoarte informative, sesizari, reclamatii, dari de seama, statistici etc), precum si studierea actelor normative, inclusiv instructiunile de aplicare a lor.

Pe baza acestor documente, se intocmeste un plan operativ de control, pentru fiecare institutie in parte, in care sunt prevazute: obiectivele cu caracter general si particular; perioada in care urmeaza a fi controlata; modalitatile de control si durata verificarii.

Obiectivele controlului administrativ pot fi:

-descoperirea si evidentierea celor mai adecvate metode de lucru in administratia publica, pentru a fi generalizate;

-stabilirea cauzelor care franeaza activitatea si propunerea de masuri pentru inlaturarea lor;

-verificarea modului in care este utilizat ansamblul mijloacelor juridice aflat la dispozitia institutiilor publice pentru infaptuirea functiilor organizatorice;

-verificarea indeplinirii din punct de vedere cantitativ a sarcinilor din administratia publica, in raport cu volumul resurselor consumate;

-cunoasterea comportamentului personalului administrativ, in vederea aprecierii corecte a contributiei acestuia la optimizarea activitatii din administratie.

In temeiul constatarilor controlului, conducerea poate proceda la o alta organizare a activitatii, la promovarea elementelor valoroase si la adoptarea de masuri adecvate fata de cei care nu-si indeplinesc sarcinile de serviciu.