Aplicarea Deciziilor de Grup în Administrația Publică din România

1. Noţiuni generale despre decizia administrativă Administraţia publica reprezinta un sistem care funcţionează dupa o serie de principii, dar care este influenţată si de anumite evolutii din societate în care este integrate. Decizia administrativă este o manifestare de voinţă a persoanelor sau organelor administraţiei, premergătoare actiunilor de întreprins si prin care acestea optează pentru o solutie, in vederea atingerii unui scop, sau realizării unei finalitati.Ea apare numai atunci când exista, in planul judecăţii umane, mai multe posibilităţi, metode sau variante adecvate, de a rezolva o problemă si urmează să se opteze numai pentru una din ele, si anume, pentru cea care poate fi cea mai avantajoasă. In sfera administratiei publice, ca si in alte domenii, deciziile presupun un anumi grad de autonomie a decidenţilor. Aceasta autonomie are însa un caracter relativ mai pronunţat si mai restrictiv, datorită prezentei cadrului normativ în care se derulează activitaţile publice. În principiu, administraţia efectueaza o alegere dintre mai multe soluţii posibile; dar acolo unde legea stabileşte riguros ce trebuie să se întreprindă de catre persoanele/instituţiile publice si care sunt mijloacele concrete de acţiune, nu se mai pune problema autonomiei de adaptare a unei decizii administrative, ci doar de a executa dispoziţii legale. În esenţa sa, decizia, care sintetic concretizeaza hotarârea de a acţiona sau nu într-un anumit mod faţa de un anumit obiectiv, are la bază un process decizional ce presupune parcurgerea următoarelor etape principale:

• stabilirea obiectivelor administrative,care pot viza, fie latura internă a administraţiei(structura sa), fie cea exterioară(orientate şi spre satisfacerea interesului general);

• culegerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor administrative;

• elaborarea de variante alternative şi adoptarea deciziei administrative;

• execuţia si controlul rezultatelor obţinute.

Deşi se invocă permanent alocarea insuficientă a resurselor financiare, s-a constatat o gestionare necorespunzatoare a acestora, caracterizată prin risipă de fonduri si consum public nejustificat. În plus, oficialii europeni invocă permanent necesitatea îmbunatăţirii capacitaţii administrative a României de absorbţie a fondurilor comunitare, precum si întarirea constrângerilor bugetare. Apreciem că soluţia optima de realizare a acestor cerinţe o reprezintă importarea de către sectorul public a unor metode si tehnici de gestiune a resurselor specific sectorului privat,fara sa se piardă din vedere specificul administraţiei publice.

1.1. Tipuri de decizii administrative

Există mai multe tipuri de clasificări ale deciziilor administrative:

• După situaţia concretă la care se referă: Decizii normative: care se fundamentează în situaţiile cu character de genalitate şi se regasesc in conţinutul diferitelor acte normative integrate în cadrul general al managementului public;

Decizii individuale:se fundamentează in situaţii concrete, particulare de către funcţionarii publici care au competenţe decizionale în acest sens;

• După nivelul ierarhic pe care se afla decidentul:

Decizii de nivel superior:fundamentate de către preşedinte, parlament, guvern.