Atragerea, recrutarea și selectarea resurselor umane în Administrația Publică Locală

CAPITOLUL I.

CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Societatea modernă se prezintă ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar. Oamenii reprezintă o resursă comună şi totodată o resursă cheie, o resursă vitală a tuturor organizaţiilor care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora. Organizaţiile sunt invenţii sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort comun care au drept caracteristică esenţială prezenţa coordonată a oamenilor şi nu neapărat oamenii şi în final depind de efortul oamenilor. Esenţa oricărei organizaţii este efortul uman, iar eficienţa şi eficacitatea acestuia sunt influenţate în mare măsură de comportamentul oamenilor în cadrul organizaţiei. Deci organizaţiile există deoarece oamenii care reprezintă atât şanse cât şi provocări lucrează împreună pentru realizarea obiectivelor organizaţionale în vederea împlinirii propriilor lor obiective. Organizaţiile sunt implicate în viaţa noastră zilnică şi reprezintă o parte din existenţa noastră cotidiană.

Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp. Organizaţiile cheltuiesc sume importante cu angajaţii lor, iar datorită costurilor antrenate, nu numai remunerarea personalului, ci şi angajarea, menţinerea şi dezvoltarea personalului reprezintă unele dintre cele mai evidente investiţii din resursele umane. Investiţia în oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigură de a garanta supravieţuirea unei organizaţii sau de a asigura competitivitatea şi viitorul acesteia, ceea ce înseamnă că un capital uman a înlocuit capitolul financiar ca resursă strategică, în noua societate informaţională.

Pornindu-se de la premisa că resursele umane sunt similare cu celelalte resurse şi trebuie gestionate şi contabilizate potrivit aceloraşi principii se sugerează, de asemenea, posibilitatea de a folosi şi în acest domeniu unele metode şi tehnici de analiză economică specifice teoriei şi practicii managementului, ca de exemplu:

-calculul pragului de rentabilitate pentru formarea personalului;

-calculul costului maximal al unei angajări;

-abordarea unui procedeu de amortizare cu resursele umane;

-introducerea în bilanţuri, alături de activele materiale şi financiare a activului uman.

Resursele umane reprezintă acele resurse ale firmei care îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate sursa principală de asigurare a competitivităţii necesare, deoarece resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat şi relativ de neînlocuit. Resursele umane sunt singurele resurse capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse aflate la dispoziţia unei organizaţii.

Omul este concomitent subiect, obiect şi scop al diferitelor activităţi, fiind totodată creator şi consumator de resurse.

Succesul organizaţiilor, gradul de competitivitate, progresul acestora depind tot mai mult de calitatea resurselor umane, de nivelul de creativitate al acestora, oamenii constituind “bunul cel mai de preţ al unei organizaţii”.

Managementul resurselor umane se defineşte astfel:

-funcţiunea care facilitează cea mai eficientă folosire a oamenilor în vederea realizării obiectivelor individuale şi organizaţionale;

-funcţiunea care permite organizaţiilor să-şi atingă obiectivele prin obţinerea şi menţinerea unei forţe de muncă eficiente;

-ansamblul de funcţii şi procese intercorelate care au în vedere atragerea, socializarea, motivarea, reţinerea şi menţinerea angajaţilor unei organizaţii;

-abordarea strategică a asigurării, motivării, antrenării şi dezvoltării resursei cheie a unei organizaţii;

-fixarea obiectivelor în raport cu oamenii, realizarea şi controlul acestora într-o logică a sistemului;

-implică toate deciziile şi practicile manageriale care afectează sau influenţează direct oamenii sau resursele umane ce muncesc într-o organizaţie;

-ansamblul activităţilor de ordin operaţional (planificarea, recrutarea, menţinerea personalului) şi de ordin energetic (crearea unui climat organizatoric corespunzător), care permit asigurarea organizării cu resursele umane necesare.

Principalele activităţi ale managementului resurselor umane sunt:

-pregătire şi dezvoltare;

-organizare şi dezvoltare;

-atragerea resurselor umane;

-organizarea / proiectarea posturilor;

-planificarea resurselor umane;

-selecţia şi asigurarea cu personal;

-cercetarea personalului şi sistemele informaţionale;

-recompense / avantaje sau ajutoare acordate angajaţilor;

-consiliere privind problemele personale;

-sindicat / relaţii de muncă.