Auditul Intern și Rolul Său în Cadrul Autorității Administrației Publice Locale

1.Semnificaţia conceptului de audit

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare

Ȋn lexicul “Cuvintele Auditului” există urmatoarea definţie a auditului, şi anume: Auditul intern este în cadrul unei organizaţii o funcţie – exercitată într-o manieră independentă şi cu mandat - de evaluare a controlului intern. Acest demers specific concurează cu bunul control asupra riscurilor de către responsabili.

Conform Legii nr. 672 din 19 decembrie 2002 privind auditul public intern, acesta este definit ca fiind activitatea funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunatăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare

Auditul intern reprezintă:

- activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţilor în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia; activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităţii de către persoane din interiorul sau exteriorul acesteia; Practicile de audit intern se diferenţiază în funcţie de scopul, mărimea, structura şi domeniile de activitate ale entităţii economice (OMF nr. 1267/2000 privind aprobarea Normelor minimale de audit intern)

- activitatea organizată independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient, şi pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performanţelor sistemului de control intern (Ordonanţa 119 din 31 august 1999, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv)

2.Scurt istoric privind auditul intern

Rolul şi necesitatea auditorilor interni a crescut continuu şi a fost unanim acceptat, motiv pentru care aceştia au simţit nevoia de a se organiza şi de a-şi standardiza activităţile practice. Astfel, în anul 1941, s-a creat în Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni – I.I.A. , care a fost recunoscut internaţional. Ulterior, a aderat Marea Britanie, iar în 1951 Suedia, Norvegia, Danemarca şi alte state. Ȋn prezent, la acest institut s-au afiliat peste 90 de institute naţionale ale auditorilor interni şi membri din peste 120 ţări, în urma obţinerii calităţii de C.I.A. – Auditor Intern Certificat, acordatz de I.I.A., pe baza unor examene profesionale.

În anul 1960 s-a înfiinţat Institutul Francez al Auditorilor şi Consultanţilor Interni afiliat la Institutul Internaţional al Auditorilor Interni.

Au mai fost înfiinţate şi alte organisme precum: Confederaţia Europeană a Institutelor de Audit Intern şi Uniunea Francofonă a Auditului Intern.

România a adoptat începând cu anul 2000 Standardele Internaţionale de Contabilitate şi auditarea activităţilor financiare.

Începând cu anul 2003 Camera Auditorilor Financiari a reglementat auditul intern prin formula : responsabilii pentru organizarea activităţii de audit intern, coordonarea lucrărilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar.