Bugetul comunitar și particularitățile sale - procesul bugetar comunitar

1 Structura bugetului comunitar şi particularităţile sale

1.1 Noţiunea şi importanţa bugetului comunitar

Bugetul Uniunii Europene este acel act prin care se autorizează anual finanţarea ansamblului de activităţi şi de intervenţii comunitare, resursele necesare, priorităţile şi obiectivele stabilite. Evoluţia sa de-a lungul timpului reflectă transformarea succesivă a construcţiei europene.

Încă din anul 1967, ca urmare a semnării la 8 aprilie 1965 a Tratatului de la Bruxelles de fuziune a instituţiilor celor trei Comunităţi Europene, de când instituţiile comunitare au devenit unice, s-a realizat şi fuziunea celor trei bugete existente anterior. Ca excepţie însă, până la încetarea activităţii CECO, cheltuielile operaţionale (deci nu şi cele funcţionale) şi veniturile sale au fost incluse într-un buget distinct. După 2002, an în care Tratatul CECO a expirat, gestiunea patrimoniului a fost încredinţată comunităţilor existente, Comisia urmând să asigure ca aceste fonduri să rămână distincte faţă de celelalte fonduri comunitare. De altfel, încasările provenind din gestiunea patrimoniului CECO vor reprezenta încasări la bugetul general, care vor finanţa cercetările în domeniul cărbunelui şi oţelului.

Mecanismele bugetare definite prin Tratatele de la Paris (1951) şi Roma (1957) au fost modificate de mai multe ori. Începând cu anii 1970, puterile Parlamentului European în materie bugetară au crescut în mod progresiv. Procedura a făcut obiectul unei reforme profunde în 1988 şi se bazează astăzi pe trei principii:

- furnizarea Uniunii Europene a resurselor care îi permit asigurarea funcţionării sale cu un plafon total al resurselor proprii exprimat în fiecare an ca procent din venitul naţional brut (VNB) comunitar;

- garantarea disciplinei bugetare (creştere controlată a plăţilor) şi ameliorarea procedurii instaurând un echilibru interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană;

- asigurarea unui mecanism al Fondurilor structurale eficace.

Bugetul Uniunii Europene se deosebeşte fundamental de bugetele naţionale ale statelor comunitare deoarece, pe de o parte, instituţiile publice (armata, poliţia, justiţia, sănătatea şi educaţia) se află în responsabilitatea statelor membre şi finanţate din bugetele naţionale, iar pe de altă parte, cheltuielile cu instituţiile administraţiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justiţie) sunt reduse.

1.2 Principiile bugetului comunitar

Bugetul comunităţii europene respectă regulile generale care se aplică în statele membre având ca scop asigurarea veniturilor şi cheltuielilor în procesul luării deciziilor şi a clarităţii în monitorizarea şi controlul execuţiei bugetului pentru protejarea intereselor financiare ale U.E.

Bugetul este întocmit şi executat în conformitate cu următoarele principii: unitate, exactitate bugetară, anualitate, echilibru, unitate de cont, universalitate, specificitate, bună gestiune financiară şi transparenţă.

a) Principiul unităţii şi al exactităţii bugetare

Ansamblul încasărilor şi al plăţilor trebuie să se găsească într-un singur document bugetar, în vederea asigurării unui control eficace al condiţiilor de utilizare a resurselor lor comunitare. De la această regulă există şi excepţii în cazul organismelor comunitare descentralizate (agenţiile europene), care au propriile lor bugete în care sunt prevăzute, la partea de venituri, resursele lor ce provin din subvenţii de la bugetul general. Spre exemplu Fondul European de Dezvoltare se bazează pe reguli specifice, veniturile şi cheltuielile sale fiind executate în afara bugetului general, dar tot în sarcina Comisiei Europene.

Consiliul a adăugat acestui principiu pe cel al exactităţii bugetare, care impune autorităţilor bugetare de a nu însrie decât creditele care vor putea în mod real să fie executate.

b) Principiul anualităţii

Acest principiu impune ca operaţiunile de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor să privească anul bugetar, care în cazul Uniunii Europene coincide cu anul calendaristic de la 1 ianuarie la 31 decembrie. Excepţie de la acest principiu o constituie operaţiunile multianuale care se derulează pe perioade de timp mai mari de un an. Specificul proiectelor Uniunii Europene, în special cele de infrastructură, desfăşurate de cele mai multe ori pe o bază multianuală, a făcut necesară găsirea unei soluţii pentru evidenţierea acestor cheltuieli şi pentru asigurarea continuităţii finanţării, cunoscută sub denumirea de „perspectivă financiară”. Acest plan financiar desemnează suma anuală maximum posibil de cheltuit, pentru o perioadă de 7 ani şi conferă o bază legală pentru bugetele anuale, cu scopul de a facilita adoptarea anuală a bugetului.