Caiet de Practică

Capitolul 1

Organizarea şi funcţionarea Liceului Agricol „Vasile Adamachi” Iaşi

1.1. Scurt istoric

Vasile Adamachi

(n. 21 iulie 1818, Orhei, Basarabia - m. 8 martie 1892, Iaşi)

Biografie

A absolvit Facultatea de Ştiinte la Iaşi.Specializarea la Paris

Om politic şi filantrop roman, mare proprietar de pamanturi, este cunoscut prin faptul că a lăsat, prin testament, averea sa Academiei Romane, înca de la inceputurile ei ca instituţie (1892), spre a fi folosită pentru afirmarea şi susţinerea valorilor romaneşti prin acordarea de premii ştiinţifice şi burse de studii

Preocupat de arheologie, istorie, biologie, dezvoltarea agriculturii şi, mai presus de orice, de formare a elitelor intelectuale din Moldova, a finantat burse de studii în capitalele Europei, mai ales la Paris, unde se specializase el însusi.

Fondul arhivistic creat de Vasile Adamachi a fost ordonat in cinci părti structurale : documente personale; relative la activitatea social-politică a lui Vasile Adamachi; acte rezultate din administrarea si exploatarea posesiunilor, moşiile Calimănesti, judeţul Tutova şi Roşiori, judeţul Suceava; corespondenţa (expediată şi primită) şi diverse.

Reţin atenţia documentele referitoare la activitatea lui Vasile Adamachi ca membru in Consiliul Partidului Naţional Liberal si in "Societatea de Navigaţie", precum si corespondenţa purtata cu D. Basarabescu, Dumitru Bratianu, Alexandru Hrisoscoleu, Ion Ionescu de la Brad, Alexandru Sihleanu şi membrii familiei.

De bursa Adamachi au beneficiat Petru Poni, Grigore Cobalcescu si mulţi alţii. Grupul Şcolar Agricol "Vasile Adamachi" din Iaşi, străzi si pieţe din mai multe oraşe, o fermă horticolă precum şi un Premiu al Academiei Romane îi poartă numele.

A apărut la Iaşi şi revista "Vasile Adamachi", unde se publicau articole ştiinţifice de matematică, chimie, biologie sau agricultură.

Revista "Vasile Adamachi" :

Vasile Adamachi,moldovean de origine şi ieşean pana moare, se tragea dintr-o familie boierească, fiind pasionat şi de ştiinţă dar, mai ales, este constient de necesitatea sprijinirii materiale a ştiinţei romaneşti. Considerat un adevarat Mecena a vrut sa lase averea sa de cateva milioane Universitaţii din Iaşi; dar fiind greşit informat că aceasta nu poate primi donaţii, şi-a lăsat întreaga avere Academiei Romane, cu condiţia testamentară : "Să se deie premii periodice scriitorilor romani (Premiul Adamachi) şi să se trimeată şi să se întreţina la studii tineri, care s'or hotări pentru studiul ştiinţelor exacte, precum şi acelora care s'or hotări pentru studiul ştiinţelor pozitive".

La Academie, savantul chimist Petru Poni a elaborat regulamentul de aplicare a dispozitiunilor testamentare. Pe baza acestui Fond Adamachi, peste 300 de bursieri au studiat la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină din Iaşi, la Politehnica Bucureşti, sau şi-au perfecţionat studiile la universitaţi străine. Să-i amintim pe : Ioan Simionescu (geolog, fondatorul revistei "Vasile Adamachi"), Ioan Borcea (biolog), Haralamb Vasiliu si Agricola Cardas (ştiinţe agronomice), Dimitrie Pompelu şi Traian Lalescu (matematicieni).

Dar principalul fruct al mărinimiei lui Vasile Adamachi a fost revista care i-a purtat numele si care : "... s-a pus de la început drept scop de a releva, în primul rand, roadele muncii romanilor pe terenul ştiinţific. În acest sens îşi continuă şi azi viaţa, fiind singura revistă din ţara marită, în care se mai vorbeşte şi despre straduinţa romaneasca pe ogorul spinos al ştiinţei.". În articolul : "Străduinţa conducătorilor Revistei Ştiinţifice "Vasile Adamachi"", acelaşi I. Simionescu arata că atenţia fondatorilor publicaţiei a fost de la început îndreptata în direcţiunea Ştiinţei romaneşti. Ştiinţa n'are patrie; e a omenirei întregi, omul de ştiinţa însa e o părticică din energia etnică, naţională. Străduinţa noastră a fost de a releva partea aceasta din urma, aratand ce se lucreaza în ţara, cine lucrează şi unde lucrează. În al doilea rand am cautat întotdeauna să reamintim tot ce se referă la Ţara romanească. Numai în ultimul rand trebuia revista să cuprindă trasaturile luminoase, largi, ale evoluţiei ştiinţifice generale.