Campanie anti-criză CFR

CAPITOLUL 1. NOŢIUNEA DE CRIZĂ

1.1. Definiţii date noţiunii de criză

Crizele sunt fenomene complexe care pot afecta fie întreg ansamblu social, fie anumite sectoare ale acestuia. În consecinţă, ele au suscitat interesul economiştilor, sociologilor, antropologilor, psihologilor, istoricilor şi, implicit, al teoreticienilor sau practicienilor din relaţiile publice.

După Simon A. Booth cercetările consacrate crizei se pot grupa în trei categorii:

- perspectiva psihologică;

- perspectiva economico-politică;

- perspectiva sociologică.

Din punctul de vedere al economiştilor, criza este sinonimă cu o întrerupere a ritmului de creştere economică, fie în raport cu creşterea anterioară, fie în raport cu creşterea estimată.

Specialiştii în ştiinţele politice împart crizele în trei mari categorii:

- crize de sistem;

- crize guvernamentale de luare a deciziilor;

- crize de confruntare internaţională.

Aceştia consideră că orice criză se defineşte prin combinarea dintre „o mare ameninţare puternică, în măsură să afecteze scopurile de bază ale liderilor politici, un timp foarte scurt înainte ca situaţia să evolueze într-un mod nedorit de aceştia şi efectul de surpriză".

În Dicţionarul de sociologie coordonat de Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, criza este definită ca „o perioadă, în dinamica unui sistem, caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare".

Dicționarul explicativ al limbii române reține pentru termenul ,,criză” (din grecescul krisis): ,,manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.), ,,moment critic, culminant, în evoluția care precede vindecarea sau agravarea unor boli”. Se poate observa că momentul crizei poate fi urmat de vindecare sau agravare ceea ce înseamnă practic îmbinare de pozitiv și negativ. De altfel, chinezii utilizează pentru ,,criză” un simbol – combinație de două cuvinte, ,,pericol și oportunitate”, în traducere. Alte definiții care circulă în literatura de specialitate conțin expresii precum: abatere de la normalitate, moment de instabilitate în afacerile firmei, amenințare puternică în măsură să afecteze scopurile de bază ale organizației, situație de conflict intens, izbucnire a unor tensiuni ce declanșează presiuni spre schimbare, situație urgentă în care toți membrii grupului se confruntă cu o problema amenințătoare comună, ori ,,moment în care mecanismele de control și identitatea unui grup sunt supuse unei încercări în general neprevăzute, considerată tranzitorie, periculoasă și cu o evoluție nesigură” (dupa Boudon).

Un alt dicţionar, coordonat de Raymond Boudon, prezintă criza ca fiind acel moment în care mecanismele de control şi identitatea unui grup "sunt supuse unei încercări, în general neprevăzute, considerată tranzitorie, periculoasă şi cu rezolvare nesigură".

Din perspectivă psihologică, crizele pot să fie momente ale vieţii care: „se înscriu în evoluţia normală a fiinţei umane, corespunzând unor stadii sau faze ale dezvoltării sale genetice" sau momente „legate de evenimente sociale puţin sau deloc anticipate, care întorc cu susul în jos modurile de adaptare, fiind capabile să destuctureze personalitatea şi să ceară un efort de reconstrucţie adesea imposibil.

1.2. Tipologia crizelor

În lucrările consacrate managementului crizei o atenţie specială este acordată tipologizării crizelor, descompunerii lor în etape specifice şi, pe această bază, indentificării unor strategii adecvate de gestionare a crizei.

Crizele sunt clasificate după:

a. Cauze;

b. derularea în timp;

c. amploarea;

d. nivelul la care acţionează;

e. consecinţe;

Din această perspectivă, o criză cum a fost cea generată de accidentul ecologic de la Baia Mare a avut cauze interne şi externe, aceste cauze sunt structurale, dar şi conjucturale, criza a avut o derulare lentă şi a fost de mare amploare, ea a acţionat la nivel operaţional şi de identitate, ea a avut consecinţe asupra clienţilor şi partenerilor companiei, în primul rând, dar şi asupra opiniei publice. Prăbuşirea avionului companiei Tarom la Baloşeşti a fost o criză de mare amploare, care a avut cauze interne şi conjuncturale, s-a derulat brusc, a acţionat negativ mai ales asupra indentităţii firmei şi a afectat o castă paletă de publicurile interne şi externe.

J. P. Rossart propune o altă tipologie, în care distinge crizele interne de cele externe, crizele interne au fie un caracter revendicativ, fie un caracter destructiv. La rândul lor crizele externe se pot datora unor factori naturali. În acelaşi timp, după L. Demont crizele cauzate de factori externi pot afecta mediul, bunăstarea publicului, situaţia economiei, viaţa socială, viaţa politică.