Caracteristici ale Fondurilor Stucturale Administrate la Nivelul UE

Cap. 1 Consideraţii generale privind Fondurile Structurale şi de Coeziune

1.1 Concept. Evoluţie

Uniunea Europeană intervine pentru eliminarea dezechilibrelor economice şi sociale între Statele Membre şi, în interiorul acestora, între regiuni, utilizând instrumente financiare specifice, constituite în fonduri structurale şi de coeziune.

Aceste fonduri sunt gestionate de Comisia Europeană care aprobă în buget obiectivele politicii de coeziune economico-socială a Uniunii Europene pe programe operaţionale. Uniunea Europeană alocă fonduri structurale prin anumite programe pentru a promova o dezvoltare armonizată a statelor membre ale UE şi a statelor vecine.

Fondurile structurale reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene pentru suport social şi coeziune economică în Uniunea Europeană, reprezentând peste o treime din bugetul UE. Fondurile Structurale permit Uniunii Europene să ofere asistenţă financiară nerambursabilă pentru a rezolva problemele structurale economice şi sociale. Aceste fonduri nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică, ele finanţează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

Reglementările de bază privind fondurile structurale se regăsesc în Regulamentul Consiliului (EC) Uniunii Europene nr. 1260 din 21 iunie 1999, privind prevederile generale ale fondurilor structurale.

Domeniile de intervenţie prezintă punctual ariile de intervenţie ale Uniunii Europene, respectiv unde se alocă banii din fondurile structurale. Ele indică specific zone delimitate de intervenţie, oferind sugestii pentru posibile proiecte propuse spre finanţare din fonduri structurale.

Lista categoriilor de domenii de intervenţie ale fondurilor structurale se bazează pe Articolul 36 al Regulamentului nr.1260/1999 al Consiliului UE - 25 şi are menirea să sprijine sarcinile de raportare asupra activităţilor finanţate din fondurile structurale. Din punct de vedere al autorităţilor publice locale este important de avut în vedere că sunt sprijinite proiecte eligibile, de exemplu pentru primăriile din zonele rurale - în domeniul agriculturii, silviculturii şi pescuitului (incluzând pentru toate aceste domenii şi programe de formare profesională pentru cei care lucrează în respectivele domenii de activitate), iar pentru consiliile judeţene şi primăriile atât din mediul urban cât şi din rural - proiecte în domeniul infrastructurii de bază (transport, comunicaţii, energie, mediu).

Scurt istoric al fondurilor structurale şi de coeziune

Fondurile structurale au contribuit, încă de la înfiinţarea Comunităţii Oţelului şi a Cărbunelui, la realizarea politicilor europene în domeniul economic şi social.

1957 - Încă de la redactarea Tratului de la Roma, documentul care a pus bazele viitoarei Comunităţi Europene, s-au făcut referiri precise la nevoia de eliminare a disparităţilor economice dintre regiuni.

1958 - S-au înfiinţat Fondul Social European şi Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agricultură.

1975 - După intrarea în Comunitate a Danemarcei, Irlandei şi a Marii Britanii s-a creat Fondul European de Dezvoltare Regională. Este pentru prima dată când a apărut conceptul de redistribuire între zonele bogate şi sărace ale Comunităţii.

1986-1987 - S-a introdus în Tratat conceptul de Coeziune socială şi economică, care a urmărit să ajute ultimele state intrate (Spania şi Portugalia) pentru a face faţă provocărilor pieţei unice.

1988 - La iniţiativa lui Jacques Delors, preşedintele Comisiei Europene, s-au dublat resursele financiare pentru fondurile structurale pe următorii ani. Astfel, ţările sărace au primit în 9 ani aproximativ 154 miliarde Ecu.

1989 - S-a revoluţionat sistemul de acordare a fondurilor structurale, prin introducerea principiului programării multi-anuale, stabilirea obiectivelor prioritare şi punerea la punct a sistemului de parteneriate între statele membre.

1992 – Cu ocazia Consiliului European de la Edinburgh, şefii de stat au hotărât dublarea bugetelor pentru regiunile dezavantajate.

1993 - “Coeziunea” a devenit obiectiv prioritar pentru Uniune.

1995 - Prin accederea Suediei şi Finlandei, regiunile puţin populate au început să primească fonduri.

1999 - Şefii de state şi de guvern au hotărât la Berlin cea de-a doua reformă a fondurilor structurale, punând accent pe ajutorarea grupurilor sociale şi a regiunilor dezavantajate.

Disparităţile existente în cadrul Uniunii Europene în raport cu venitul şi ocuparea s-au redus în ultimii ani în ceea ce priveşte UE de exemplu, Grecia şi Irlanda înregistrând în perioada 1994-2001 creşteri de două ori mai mari ale productivităţii muncii faţă de rata medie a UE. Pe de altă parte însă, Al treilea raport asupra coeziunii economice şi sociale prezentat de Comisia Europeană menţionează că în Grecia şi Portugalia PIB pe cap de locuitor se află încă la 70% sau mai puţin din media comunitară. În acelaşi timp, PIB mediu al noilor state membre este la jumătatea mediei UE, iar în momentul aderării numai 58% din persoanele în vârstă de muncă erau ocupate, comparativ cu 64% la nivelul Uniunii