Comunicarea în administrația publică

Proiect
7/10 (3 voturi)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 86 în total
Cuvinte : 53078
Mărime: 342.03KB (arhivat)
Cost: 11 puncte
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Ripa Minodora, Tincuta Vrabie.

Cuprins

INTRODUCERE.1

CAPITOLUL I.2

Procesul de comunicare.2

1.1.Elementele procesului de comunicare.3

1.2.Funcţiile comunicării.3

1.3.Modele de comunicare.4

1.4.Modalităţi de comunicare.5

1.5.Canalele de comunicare.7

1.6.Reţele de comunicare.9

1.7.Comunicare şi motivaţie.10

CAPITOLUL II.12

Comunicarea-baza relaţiilor publice.12

2.1.Relaţiile publice.12

2.1.1.Relaţiile cu presa.17

2.1.2.Relaţiile cu sociatatea civilă.21

2.2.Relaţiile cu publicul.25

2.2.1.Conduita în relaţiile cu publicul.25

2.2.2.Retorica în relaţiile cu publicul.27

2.2.3.Persuasiunea în relaţiile cu publicul.27

2.2.4.Opinia publică. Studiu de caz.29

2.2.5. Accesul cetăţenilor la informaţiile de interes public.33

2.2.6. Particularităţi ale comunicării cu membrii comunităţilor etnice.37

2.3. Comunicarea. Concepte de bază ale comunicării în procesul de administrare.38

2.3.1. Comunicarea cu superiorii ierarhici.40

2.3.2. Comunicarea cu colegii.42

2.3.3. Comunicarea cu subalternii.42

2.4. Corespondenţa administrativă.44

CAPITOLUL III.52

Stilul administrativ.52

3.1 Istoria Stilului administrativ.52

3.2. Stilul administrativ în epoca actuală.55

3.3. Trăsăturile caracteristice stilului administrativ.55

3.4. Greşeli de limbă în stil administrativ.66

CAPITOLUL IV.71

Practici comunicaţionale în România şi în Republica Moldova.71

4.1. Practica judiciară în materie de Contencios Administrativ.71

4.1.1. Controlul judecătoresc direct al actelor administrative.72

4.2.2. Procedura şi efectele controlului judiciar asupra faptelor administrative ilegale.77

4.2. Petiţiile. Analiză contextuală. Cadru legal de reglementare.82

4.3. Comunicarea prin Internet.

CONCLUZII .91

ANEXE.92

Extras din document

INTRODUCERE

O problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nederminat, viaţa indivizilor, colectivităţilor şi a societăţii în ansamblu, este problema comunicării.

Caracteristică specific umană, comunicarea este liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspect psiho-social, asigurînd funcţionare normală a colectivului, indiferent de mărimea şi natura sa.

A comunica nu înseamnă doar a emite sunete şi cuvinte, ci înseamnă în acelaşi timp, a gândi şi a cunoaşte. În viaţa de zi cu zi, oamenii sunt confruntaţi cu diferite situaţii care cer comportamente specifice şi modele de comunicare adecvate. Astfel, ei trebuie să dispună de o adevărată cultură a comunicării : cum să vorbească, unde, când, în ce situaţie.

Dinamismul societăţii contemporane determină existenţa specialistului competent, bine informat, cult, nu numai în domeniul strict al activităţii curente, bun analist economic si politic cunoscător şi mînuitor al tehnologiei informatizării, etic şi moral etc. într- un cuvînt un profesionist, ca să înţeleagă şi să aplice în mod creator valorile democratice în comunitatea umană unde îşi desfăşoară activitatea de zi cu zi, să fie cu adevărat în slujba cetăţeanului. Astfel ca comunicarea este un proces nu doar important ci şi necesar, funcţionarul public avînd obligaţia de a-şi îndeplini coştiincios atribuţiile, pentru a promova o imagine favorabilă pentru instituţia sau autoritatea publucă în care îşi desfăşoară activitatea.

Primul capitol al lucrării aduce o incursiune în toria comunicării: elemente, etape, bariere, funcţii, modele, modalităţi şi canale de comunicare, astfel fiind evidenţiate principalele caracteristici ale acestui proces complex.

Comunicarea eficientă apare ca un catalizator pentru buna funcţionare a întregului sistem instituţionalizat. Capitolul doi tratează problematica comunicării ca bază a relaţiilor publice, identificînd comunicarea instituţiilor şi autorităţilor publice cu presa, societatea civilă, comunicarea cu proprii angajaţi, comunicarea cu publicul larg (cetăţenii) propunîndu-se şi soluţii la probleme specifice comunicării instituţionalizate, fiind prezentat şi un studiu de caz. Ultima parte a capitolului tratează elementele distinctive ale corespondenţei administrative, ca formă a comunicării scrise.

Comunicarea, în procesul de administrare, prin specificul stilului, prezintă anumite trăsături. Fiind un stil de specialitate, este obligatorie familiarizarea funcţionarilor cu caracteristicile acestui stil deaceea capitolul trei are ca temă stilul administrativ, aducându-se în prim-plan geneza şi evoluţia, inclusiv în periada actuală, tipurile de redactări şi greşelile cele mai frecvente ale stilului administrativ.

Dacă primele trei capitole tratează problematica comunicării într-o viziune mai mult teoretică, ultimul capitol, avînd ca temă practicile comunicaţionale România-Republica Moldova, prezintă o tratare cu exemple, reglementări juridice forma şi conţinutul anumitor acte administrative şi situaţia actuală în domeniu.

În realitate, buna comunicare constituie rareori o preocupare majoră pentru conducătorii instituţiilor şi autorităţilor publice care sunt convinşi că stăpânesc acestă artă. Anume din acestă cauză are de suferit imaginea instituţiei publice şi încrederea cetăţeanului înt-un serviciu de calitate. De aici şi bine cunoscutul stereotip- funcţionarul este un “hîrţogar” o maşină care nu face nimic în afară de dispoziţiile conducătorului direct şi nu este afectat de problemele cetăţeanului. Desigur este foarte greu de a elimina din mentalitatea societăţii actuale un asemenea stereotip, dar o reformă ar putea schimba situaţia, îmbunătăţind calitatea serviciilor prestate, comportamentul funcţionarilor, aducând o deschidere către cetăţean, funcţionarul nu va fi văzut într-o altă lumină, mai favorabilă.

Capitolul I

PROCESUL DE COMUNICARE

”Oricine nu face, nu gândeşte şi nu spune orice, oricum, oricui, oricând, oriunde, sau în orice situaţie, în orice scop, cu orice efect”

Gary Johns, profesor la Concordia

University din Montreal

În prezent, teoriile despre comunicare sunt în plină evoluţie, deoarece situaţiile prin care trec organizaţiile, indivizii în particular, sunt în continuă schimbare. Procesul de comunicare este adesea asemuit cu un input-procesare şi acetput-de informare.

Competenţa în “lucrul” cu informaţia, de orice natură ar fi ea, a devenit o cerinţă indiscutabilă pentru aproape orice profesie. În acest context, complexitatea, specificul şi implicaţiile comunicării au făcut ca studiul acesteia să se facă separat pe profesii.

Termenul de comunicare este folosit în strânsă legătură cu termenii limbă şi limbaj. Sunt folosiţi uneori ca echivalenţi, alteori se face o distincţie clară de sens. Fiecare termen capătă semnificaţii noi dacă i se asociază un atribut specific.

Astfel, comunicarea poate fi verbală sau nonverbală, intergrupală sau intragrupală etc. Limba poate fi maternă, de circulaţie etc. Limbajul poate fi artistic, matematic, filosofic, emoţional etc. Clarficări asupra conţinuturilor acoperite de aceşti termeni sunt aduse de către discipline diferite: lingvistică, psihologie, informatică, sociologie, logică, filosofie, arhitectură etc.

Indiferent de şcolile, domeniile sau opiniile care definesc comunicarea, se pot identifica câteva aspecte comune:

• comunicarea reprezintă un proces de transmitere de informaţii (informaţia fiind privită ca un termen general referindu-se atât la concepte, cât şi la semne, simboluri etc.)

• comunicarea necesită cel puţin doi poli (individ-individ, individ-grup etc.)

Etimologic, termenul provine din limba latină, unde “communis” însemna “a fi în relaţie cu, a pune de acord”.

Dicţionarul de sociologie defineşte comunicarea ca un proces de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal către un destinatar în vederea receptării.

Dicţionarul de psihologie defineşte comunicarea ca relaţie între indivizi ce implică transmitere intenţionată sau nu, cu influenţe asupra receptorului ţi cu efect retroactiv.

Comunicarea esre o nevoie fundamentală, la fel ca aceea de a mânca, a bea, atât de fundamentală, încât unele forme de tortură constau în a izola un individ într-o celulă, fără a i se permite vreo comunicare sonoră sau virtuală cu mediul.

Comunicarea – schimbul de informaţii, idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. Comunicarea este deci acel fenomen care permite crearea de legături între oameni, între instituţii şi între instituţii şi oameni, legături asemănătoare unor punţi invizibile de esenţă informaţională. Comunicarea este un proces de mare complexitate, dificil de descifrat, ceea ce impune simplificarea lui pentru a-l putea întelege. Procesul de comunicare constă în ansamblul operaţiilor de transmitere şi primire a simbolurilor cu înţelesurile ataşate lor.

Preview document

Comunicarea în administrația publică - Pagina 1
Comunicarea în administrația publică - Pagina 2
Comunicarea în administrația publică - Pagina 3
Comunicarea în administrația publică - Pagina 4
Comunicarea în administrația publică - Pagina 5
Comunicarea în administrația publică - Pagina 6
Comunicarea în administrația publică - Pagina 7
Comunicarea în administrația publică - Pagina 8
Comunicarea în administrația publică - Pagina 9
Comunicarea în administrația publică - Pagina 10
Comunicarea în administrația publică - Pagina 11
Comunicarea în administrația publică - Pagina 12
Comunicarea în administrația publică - Pagina 13
Comunicarea în administrația publică - Pagina 14
Comunicarea în administrația publică - Pagina 15
Comunicarea în administrația publică - Pagina 16
Comunicarea în administrația publică - Pagina 17
Comunicarea în administrația publică - Pagina 18
Comunicarea în administrația publică - Pagina 19
Comunicarea în administrația publică - Pagina 20
Comunicarea în administrația publică - Pagina 21
Comunicarea în administrația publică - Pagina 22
Comunicarea în administrația publică - Pagina 23
Comunicarea în administrația publică - Pagina 24
Comunicarea în administrația publică - Pagina 25
Comunicarea în administrația publică - Pagina 26
Comunicarea în administrația publică - Pagina 27
Comunicarea în administrația publică - Pagina 28
Comunicarea în administrația publică - Pagina 29
Comunicarea în administrația publică - Pagina 30
Comunicarea în administrația publică - Pagina 31
Comunicarea în administrația publică - Pagina 32
Comunicarea în administrația publică - Pagina 33
Comunicarea în administrația publică - Pagina 34
Comunicarea în administrația publică - Pagina 35
Comunicarea în administrația publică - Pagina 36
Comunicarea în administrația publică - Pagina 37
Comunicarea în administrația publică - Pagina 38
Comunicarea în administrația publică - Pagina 39
Comunicarea în administrația publică - Pagina 40
Comunicarea în administrația publică - Pagina 41
Comunicarea în administrația publică - Pagina 42
Comunicarea în administrația publică - Pagina 43
Comunicarea în administrația publică - Pagina 44
Comunicarea în administrația publică - Pagina 45
Comunicarea în administrația publică - Pagina 46
Comunicarea în administrația publică - Pagina 47
Comunicarea în administrația publică - Pagina 48
Comunicarea în administrația publică - Pagina 49
Comunicarea în administrația publică - Pagina 50
Comunicarea în administrația publică - Pagina 51
Comunicarea în administrația publică - Pagina 52
Comunicarea în administrația publică - Pagina 53
Comunicarea în administrația publică - Pagina 54
Comunicarea în administrația publică - Pagina 55
Comunicarea în administrația publică - Pagina 56
Comunicarea în administrația publică - Pagina 57
Comunicarea în administrația publică - Pagina 58
Comunicarea în administrația publică - Pagina 59
Comunicarea în administrația publică - Pagina 60
Comunicarea în administrația publică - Pagina 61
Comunicarea în administrația publică - Pagina 62
Comunicarea în administrația publică - Pagina 63
Comunicarea în administrația publică - Pagina 64
Comunicarea în administrația publică - Pagina 65
Comunicarea în administrația publică - Pagina 66
Comunicarea în administrația publică - Pagina 67
Comunicarea în administrația publică - Pagina 68
Comunicarea în administrația publică - Pagina 69
Comunicarea în administrația publică - Pagina 70
Comunicarea în administrația publică - Pagina 71
Comunicarea în administrația publică - Pagina 72
Comunicarea în administrația publică - Pagina 73
Comunicarea în administrația publică - Pagina 74
Comunicarea în administrația publică - Pagina 75
Comunicarea în administrația publică - Pagina 76
Comunicarea în administrația publică - Pagina 77
Comunicarea în administrația publică - Pagina 78
Comunicarea în administrația publică - Pagina 79
Comunicarea în administrația publică - Pagina 80
Comunicarea în administrația publică - Pagina 81
Comunicarea în administrația publică - Pagina 82
Comunicarea în administrația publică - Pagina 83
Comunicarea în administrația publică - Pagina 84
Comunicarea în administrația publică - Pagina 85
Comunicarea în administrația publică - Pagina 86

Conținut arhivă zip

  • Comunicarea in Administratia Publica.doc

Alții au mai descărcat și

Primaria Municipiului București

Primaria Municipiului Bucuresti este organizata si functioneaza potrivit prevederilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si in...

Fundamentarea veniturilor la Primăria Dorohoi

CAPITOLUL I Organizarea si functionarea Primariei Municipiului Dorohoi I.1. Scurt istoric Primul document scris cunoscut pâna acum, care atesta...

Dezvoltare Locală

INTRODUCERE Epoca istorica prin care trece România, aceea a tranzitiei spre economia de piata si a integrarii în structurile internationale, fie...

Drepturile și Obligațiile Funcționarului Public

1. Conceptul de functionar public Functionarul public este persoana fizica numita într-o functie publica, numire care se face de catre...

Drept Administrativ

CAPITOLUL I ROLUL SI IMPORTANTA CONSILIULUI LOCAL Administratia de stat ca fenomen apare odata cu statul. Se poate spune ca si in statul...

Funcționarul Public în Administrația Publică Românească

CAP. I Funcţia publică.Funcţionarul public Funcţia publică este o noţiune fundamentală a dreptului adminitrativ,motiv pentru care a constituit o...

Rolul comunicării în organizarea și funcționarea administrației publice locale - analiză microsocială la nivelul Primăriei Municipiului Bacău

INTRODUCERE: Pledoarie pentru comunicare în administraţia publică Comunicarea organizationala este diciplina care se ocupa cu studiul proceselor...

Soluții Informaționale Actuale pentru Administrația Publică

I. INTRODUCERE Pregatirea României pentru aderarea la Uniunea Europeana a fost un proces semnificativ de tranzitie catre o societate...

Te-ar putea interesa și

E-comunicarea în administrația publică

INTRODUCERE Fiecare țară europeană a început procesul de modernizare a sistemului public prin digitalizarea relației dintre stat, mediu de afaceri...

Specificul comunicării în Administrația Publică Locală - studiu de caz - Primăria Comunei Munteni, Judetul Galați

INTRODUCERE Fascinantă şi omniprezentă, comunicarea este o dimensiune fundamentală a existenţei şi dezvoltării umane din cele mai vechi timpuri....

Comunicarea în administrația publică

Tema 1 Capitolul I. Stabilirea temei de cercetare I.1Tema cercetării de față o reprezintă comunicarea în administrația publică. Comunicarea este...

Strategia de comunicare în administrația publică - Vaslui

Capitolul 1. Organizarea si functionarea Consiliului Judetean Vaslui 1.1.Organigrama Consiliului Judetean Vaslui 1.2. Scurt istoric, locul...

Comunicarea în administrația publică

I. INTRODUCERE Activitatea cu o deosebită importanță în cadrul organizațiilor o reprezintă comunicarea. Comunicarea este fundamentală pentru...

Comunicare interpersonală în administrația publică

INTRODUCERE Managamentul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management,bine determinate,existente intre componente ale...

Comunicare în Administrația Publică

1. Prezentarea organizatiei. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, denumit in continuare S.S.P.R.,...

Comunicarea în Administrația Publică Pornind de la Legea Accesului la Informațiile Publice

INTRODUCERE România a aderat la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană, parcurgând tranziţia de la o planificare centralizată, spre economia de...

Ai nevoie de altceva?