Construcție Europeană

I. ISTORICUL UNIUNII EUROPENE

Desi a aparut recent pe scena internatioanala, Uniunea Europeana continua de fapt cooperarea la nivel european initiata prin crearea, in anii ’50, a trei organizatii internatioanale – Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului ( CECO), Comunitatea Economica Europeana (CEE, din 1992 cunoscuta sub numele de Comunitatea Europeana – CE) si Comunitatea Europeneana a Energiei Atomice (CEEA sau Euroatom). Din punct de vedere economic, Uniuea Europeana a devenit in ultimii ani cea mai mare piata unica din lume (mai mare decat decat SUA si Japonia la un loc) si cel mai important actor comercial din lume. Asa de pilda, Uniune Europeana este, in prezent cel mai mare exportator de produse, cel mai mare importator de servicii si principala piata pentru aproape 70% din statele lumii.

Fondata pe principiul libertatii, democratiei, drepturilor omului, libertatilor fundamentale si statului de drept, precum si respectand identitatea nationala a statelor membre, Uniunea Europeana isi propune sa ofere cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie fara frontiere interne, unde sa functioneze o piata libera care sa permita in acelasi timp un grad ridicat de protectie sociala si a mediului inconjurator. Interesant este insa faptul ca standardele impuse de Uniunea Europeana in acest scop au avut ca efecte nu doar in interiorul UE, ci si asupra altor state, cele mai importante rezultate si tendinte pe termen mediu si lung fiind cresterea economica si a calitatii vietii. Toate aceste lucruri stimuleaza in permanenta dezbateri intense privind natura si viitorul Uniunii Europene.

1. MOMENTELE IMPORTANTE ALE INTEGRĂRII EUROPENE

(1950 - 2007)

După cel de-al Doilea Război Mondial, politicieni din diferite ţări europene s-au convins de necesitatea unificării tuturor ţărilor de pe bătrânul continent, atât din punct de vedere economic, cât şi politic, pentru a preîntâmpina apariţia altor conflagraţii.

1950 Ministrul francez de externe, Robert Schuman propune integrarea industriilor cărbunelui şi oţelului din Europa Occidentală.

1951 Şase state membre pun bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO): Belgia, Republica Federală Germania, Luxemburg, Franţa, Italia şi Ţările de Jos. Tratatul CECO expiră 50 de ani mai târziu, în anul 2002.

1957 Se semnează Tratatele de la Roma, prin care se înfiinţează Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE). Obiectivul statelor membre îl constituie eliminarea barierelor comerciale şi tarifare şi crearea unei pieţe comune.

1967 Are loc fuziunea instituţiilor celor trei comunităţi europene (CECO, CEE şi Euratom). În urma acesteia iau naştere Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European.

1970 În urma unei hotărâri adoptate de şefii de stat şi de guvern în anul 1969, Raportul Werner schiţează un prim proiect pentru o uniune economică şi monetară între cele şase state membre ale CEE la vremea respectivă. Din diverse motive, proiectul eşuează la începutul anilor '70.

1973 Intrarea Danemarcei, Irlandei şi a Regatului Unit în Comunitatea Economică Europeană (CEE). În acest moment CEE numără nouă state membre.

1979 Guvernele şi băncile centrale din cele nouă state membre pun bazele Sistemului Monetar European (SME). Principala caracteristică a acestuia: mecanismul cursului de schimb (MCS), care introduce cursuri de schimb fixe, dar ajustabile, între monedele ţărilor participante.

1981 Grecia aderă la Comunitatea Economică Europeană (CEE).

1986 Spania şi Portugalia aderă la Comunitatea Economică Europeană (CEE).

1986 Este relansată ideea unei uniuni economice şi monetare odată cu adoptarea Actului Unic European (AUE).

1988 Consiliul European, reunit la nivel de şefi de stat şi de guvern, confirmă obiectivul de realizare a Uniunii Economice şi Monetare (UEM). Un comitet de experţi, prezidat de Jacques Delors, la vremea aceea preşedinte al Comisiei Europene, analizează modalităţile de realizare a UEM. Raportul elaborat de acest comitet (Raportul Delors) propune o tranziţie în trei stadii.

1989 Debutul negocierilor referitoare la Tratatul privind Uniunea Europeană. Acest Tratat pune bazele Uniunii Europene (UE) şi modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Tratatul cuprinde şi dispoziţii privind crearea UEM şi înfiinţarea Băncii Centrale Europene. Este cunoscut ca Tratatul de la Maastricht.

1992 Semnarea Tratatului de la Maastricht. Se introduc noi forme de colaborare între guvernele statelor membre, în domenii precum apărare, justiţie şi afaceri interne. Prin adăugarea acestei colaborări interguvernamentale la sistemul „comunitar” existent, Tratatul de la Maastricht pune bazele Uniunii Europene (UE).