Contract Administrativ

ARGUMENT

Contractul administrativ reprezintă o creaţie a jurisprudenţei Consiliului de Stat francez şi el a fost dezvoltat în doctrină de unul din corifeii dreptului public din această ţară, şi anume Gaston Jeze, care înţelege prin „teoria contractelor administrative”, „contractele încheiate de administraţie pentru a asigura funcţionarea unui serviciu public şi care este supus, din punct de vedere al regulilor particulare, altor reguli decât cele care guvernează raporturile dintre particulari”.

Teoria contractelor administrative a fost fundamentată pornindu-se de la ideea că „administraţia, având un caracter îndoit, perfectează două feluri de contracte: contracte administrative şi contracte de drept privat”.

Cele dintâi contracte urmează un regim juridic de drept public, care este deosebit de acela aplicabil convenţiunilor dintre particulari.

Perioada de după decembrie 1989 poate fi calificată ca o nouă etapă în evoluţia teoriei contractului administrativ, prima în istoria României în care ar fi trebuit să se regăsească fundamentată legal şi doctrinar existenţa acestui act juridic, pornind de la faptul că însăşi Constituţia din 1991 îl recunoaşte fără a-l califica expres cu denumirea de „contract administrativ”.

Este vorba de art.136 alin.(4) care declară, pe de o parte proprietatea publică inalienabilă, iar pe de altă parte recunoaşte posibilitatea existenţei unor mijloace juridice de valorificare a bunurilor proprietate publică, este vorba despre: darea în administrare, care nu se poate face decât către o regie autonomă sau instituţie publică; concesiunea; închirierea şi darea în folosinţă gratuită.

Capitolul I. Sinteză asupra originii şi evoluţiei

contractelor administrative

1.1 Originea teoriei şi receptarea ei în doctrina românească

195. Teoria contractelor administrative s-a format în dreptul francez modern, fiind o creaţie a jurisprudenţei Consiliului de Stat, jurisprudenţă care a fost conceptualizată apoi de doctrina administrativă. Unul dintre primii autori francezi care dezvoltă aceasta teorie a fost Laferriere, iar fondatorul concepţiei clasice este prof. Gaston Jeze.

La noi în ţară această teorie a penetrat o dată cu dezvoltarea raporturilor juridice dintre administraţiile publice şi întreprinzătorii particulari (de obicei, firme cu capitaluri străine) ce aveau ca obiect concesiunea diferitelor lucrări publice sau, după caz, a diferitelor servicii publice, ceea ce a determinat rezervele marilor autori de drept administrativ din perioada interbelică (A. Teodorescu, P. Negulescu, C. Rarincescu), care au văzut în contractele administrative doar „o instituţie exogenă, ce nu putea evoca esenţa realităţilor endogene".

Doctrina din primele două decenii de după război a fost refractară acestei teorii, deşi termenul ca atare se mai utiliza; lucrarea cea mai cunoscută care promovează teza caracterului „desuet în socialism" al teoriei contractelor administrative fiind a prof. bulgar Petko Stainov.

196. În 1970, prof. Valentina Gilescu, plecând de la dispoziţiile art.164, alin. (2) din Legea nr. 11/1968, privind învăţământul (abrogată apoi prin Legea nr. 28/1978), fundamentează contractul administrativ ca o noţiune pe deplin compatibilă cu „realităţile specifice orânduirii socialiste", teorie pe care a promovat-o constant în prelegerile ce le-a ţinut în cadrul Facultăţii de Drept din Bucureşti.

Ulterior, teza contractului administrativ a fost, direct sau indirect, acceptată şi de alţi autori, atât de drept administrativ, cât şi de drept civil, ceea ce ne-a determinat ca în lucrarea din 1989 să vorbim despre un curent de idei favorabil teoriei contractelor administrative, includerii acestei categorii de acte juridice în sfera formelor concrete de realizare a administraţiei de stat.

Se cuvine a menţiona că în ţara de origine a teoriei contractelor administrative aceasta materie este tratată, de obicei, în cursurile de drept administrativ special", lucrarea fundamentală fiind „Tratatul teoretic şi practic al contractelor administrative", în trei volume, apărut în 1956, al profesorului Andre de Laubadere, lucrare care a fost actualizată ulterior, de către Modeme şi Delvolve.

Literatura franceză este foarte bogată şi în aceasta materie, teoria contractelor administrative fiind preluată şi în numeroase ţări străine. In orice caz, perioada statului liberal de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea fost de neconceput fără teoria şi mai ales practica, inclusiv contencioasă, în materia contractelor administrative.

Marile echipamente de infrastructură ale Franţei din acea perioadă şi până la ora actuală sunt intim legate de teoria contractelor administrative, fiind vorba de căile ferate, de drumuri, de electricitate, de aprovizionare cu gaze şi apă etc., dar contractele administrative au penetrat şi în sfera «socialului», fiind considerată contract administrativ, de exemplu, convenţia dintre Casa naţională de asigurare medicală şi organizaţiile naţionale ale medicilor, sens în care s-a pronunţat şi Consiliul de Stat francez în 1974.

Aşa se explică de ce referiri la teoria contractelor administrative se fac şi în cursurile de Drept administrativ cu caracter general sau în cele consacrate principiilor generale ale dreptului administrativ, studierea, însă, aprofundat a diferitelor tipuri de contracte se face la «cursurile specializate», intitulate fie Drept administrativ special fie Drept administrativ economic, Dreptul administrativ al bunurilor, Dreptul urbanismului, Dreptul administrativ domenial etc.

197. Dacă analizăm concepţiile, pe fond, ale autorilor din perioada interbelică şi alea din doctrina occidentală actuală, constatăm anumite deosebiri.

Nu de puţine ori, noţiunea de contract administrativ variază, sub aspectul spaţiului semantic, chiar în aceeaşi perioadă de la un autor la altul, de obicei de la un autor de drept civil (drept privat), la un autor de drept public (drept administrativ).

Tocmai de aceea, considerăm necesar să facem o scurtă trecere în revistă a principalelor opinii exprimate de-a lungul timpului, urmărind şi formularea unui criteriu de referinţă pentru a putea delimita, cât mai exact, conţinutul şi sfera noţiunii de contract administrativ, în această lucrare.

1.2 Actualitatea noţiunii de contract administrativ

în doctrina noastră

198. La o primă vedere s-ar putea spune că actualitatea noţiunii de contract administrativ nu mai poate fi pusă în discuţie, date fiind noile realităţi juridice după Decembrie 1989 îndeosebi, după adoptarea Constituţiei din 1991, revizuită şi republicată în 2003. Atât în doctrina franceză, cât şi în doctrina românească interbelică, noţiunea de contract administrativ era intim legată de noţiunea de domeniu public şi, respectiv, de serviciu public, amândouă redevenind noţiuni de ordin constituţional, acum, în România.