Contractul de Donație

Introducere

Noţiunea contractului de donaţie1 - Contractul reprezintă o instituţie juridică fundamentală a dreptului care a fost şi continuă să fie izvorul principal de obligaţii, prin care se realizează circulaţia bunurilor, prestările de servicii şi, în general, satisfacerea trebuinţelor materiale şi spirituale ale oamenilor.

Contractul este un ,,act juridic’’, adică o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice: a crea, a modifica, a transmite ori a stinge drepturi şi obligaţii. Pentru a fi contract, trebuie precizat că, manifestarea de voinţă nu poate fi a unei singure persoane, ci trebuie să provină de la cel puţin două persoane.

Donaţia este un contract solemn, unilateral şi cu titlu gratuit prin care una din părţi, numită donator, cu intenţie liberală îşi micşorează în mod actual şi irevocabil patrimoniul său cu un drept (real sau de creanţă), mărind patrimoniul celeilalte părţi, numită donatar, cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în schimb (art. 801 şi 803 C. civ.).

După cum rezultă din această definiţie, ceea ce caracterizează donaţia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în altul fără echivalent, cu intenţia de a face o donaţie (animus donandi). Această intenţie concretizată în încheierea contractului în formă şi în condiţiile prevăzute de lege, justifică mărirea unui patrimoniu în detrimentul altuia, constituind cauza ei.

Precizăm de asemenea, că donaţia, ca varietate a contractelor cu titlu gratuit reprezintă o liberalitate, deoarece are ca efect micşorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se micşorează patrimoniul celui care procură altuia un folos, motiv pentru care acestea din urmă nu sunt supuse regulilor de fond şi de formă prevăzute pentru donaţii.

Regimul juridic al donaţiei este prevăzut de C. civil Român în art. 800-801, 806-855. Potrivit art.801 C.civil '' donaţiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte''.

Interpretatrea contractului - Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donaţie.

În consecinţă, se aplică regulile generale de interpretare (a clauzelor contractului) a contractelor (art.977-985). Se impune însă o precizare; dacă nu există certitudinea că părţile au incheiat un contract de donaţie (o liberalitate), deci interpretarea este necesară chiar pentru calificarea juridică a contractului (donaţie sau un alt contract, de exemplu, de întreţinere, de locaţiune, de comodat etc.), atunci interpretarea urmează să se facă în sensul aplicării regulilor care guvernează actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun; iar nu a regulilor prevăzute pentru liberalităţi care, fiind excepţionale sunt supuse unei interpretări restrictive.

Concluzia privind încheierea între părţi a unui contract de donaţie trebuie să fie temeinic ancorată în elementele convenţiei între părţi.

În practică, înstrăinarea unui bun (de regulă, imobil) în schimbul întreţinerii este calificată frecvent ''donaţie cu clauză de întreţinere''.

Cu toate că din elementele contractului nu rezultă intenţia liberală, mai ales că în cazul contractului de întreţinere echivalentă prestaţiilor este puternic influenţată de elementul ''aleea" iar termeni folosiţi de părţi, inclusiv în cazul contractelor autentificate, nu întotdeauna reflectă corect adevăratele raporturi dintre ele, motiv pentru care instanţa nu este legată de calificarea dată contractului de către părţi.

Precizăm că, în nici un caz, executarea unei obligaţii civile imperfecte (naturale) nu poate fi calificată drept o liberalitate (de exemplu, executarea unei obligaţii prescrise, repararea (cauzei) pagubei cauzate, deşi condiţiile răspunderii civile nu sunt întrunite, întreţinerea unei rude faţă de care nu există obligaţie legală de întreţinere etc.)1.

Executarea unei obligaţii naturale este un domeniu limitrof, dar distinct, dacă nu de actele cu titlu gratuit (acte dezinteresate), în orice caz de liberalităţi. Nici premiile sau cadourile ori recompensele oferite (în scopuri publicitare) de un comerciant clienţilor nu constituie donaţii, nefiind făcute „animus donandi”.

Ele nu reprezintă nici contracte de joc înscriindu-se, după părerea noastră (Francisk Deak - Tratat de Drept Civil 2001) în categoria actului juridic unilateral (promisiune publică de recompensă) ca izvor de obligaţii civile. În activitatea sa profesională comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de binefacere nu urmează regulile prevăzute pentru donaţii.

C A P I T O L U L I. Condiţiile de validitate ale contractului de donaţie

1.1. Condiţiile de fond.

Prin condiţiile contractului civil înţelegem elementele din care este alcătuit un asemenea act.

În legislaţia civilă se utilizează termenul ,,condiţii’’ pentru a se desemna componentele contractului civil. Articolul 948 Codul civil dispune:

,,condiţiile’’ esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt:

• capacitatea de a contracta;

• consimţământul părţii ce se obligă;

• un obiect determinat;

• cauza licită.

Termenul ,,condiţie’’ are în afară de înţelesul arătat încă două sensuri:

• condiţie - modalitate a contractului civil (eveniment viitor şi nesigur);

• condiţie - clauză a contractului civil.