Controlul Actelor Administrative

Controlul administrativ

Controlul administrativ poate fi caracterizat ca fiind controlul infăptuit de administraţia publică în conformitate cu legea, asupra propriei sale activităţi. Acest con¬trol are ca scop respectarea legii in activitatea autorităţilor administraţiei publice şi asigurarea oportunităţii actelor acestora.

Controlul administrativ are doua forme: controlul administrativ intern şi controlul administrativ extern.

Controlul administrativ intern reprezintă controlul exercitat din interiorul organului administrativ de către funcţionarii superiori asupra activităţii functionarilor subordonaţi. Această formă de control se poate exercita din oficiu sau la cererea unei persoane fizice sau juridice. În acest din urma caz, controlul se mai numeste recurs graţios. Deci, recursul graţios reprezintă plîngerea adresată de un particular autorităţii administrative care a emis actul administrativ prin care se solicita revocarea, modificarea sau revenirea asupra acestuia.

Controlul administrativ extern sau controlul extern este acea forma de control care se exercita de către anumite autorităţi publice sau funcţionari de decizie din afara organelor administrative controlate.

Controlul extern are urmatoarele forme:

a) controlul administrativ ierarhic (controlul ierarhic).

b) controlul administrativ de tutelă (tutela administrativă).

c) controlul administrativ extern specializat (controlul specializat).

Controlul ierarhic este efectuat de organele administrative ierarhic superioare asupra activităţi organelor inferioare, in baza raporturilor de subordonare dintre ele, fără a fi necesar să fie prevăzut in mod expres de lege. Spre exemplu, controlul Guvernului asupra activităţii ministerelor si a celorlalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice este un control ierarhic. Controlul ierarhic se poate efectua din oficiu ori la cererea unei persoane fizice sau juridice. În acest din urma caz, controlul se mai numeste recurs ierarhic.

Recursul ierarhic constă in plîngerea adresată de un particular autorităţii admi¬nistrative superioare prin care solicită anularea unui act emis de о autoritate publică inferioară care ii vatămă drepturile sau interesele ori sa о determine pe aceasta să-şi modifice actul sau să indeplinească о anumită prestaţie.

Dacă administraţiei publice centralizate ii este specific controlul ierarhic, activi¬tatea administraţiei publice descentralizate este supusă controlului de tutelă.

Controlul de tutelă a fost definit in doctrina ca fiind controlul exercitat de stat asupra unui organ descentralizat in limitele fixate de lege.

Spre deosebire de legislaţia franceză, care a renunţat la această denumire a contro¬lului exercitat de stat asupra activităţii autoritaţilor administrative descentralizate, legislaţia romană a reglementat, in mod expres, controlul de tutelă.

Astfel, potrivit art. 3 din noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, „tutela administrativă"' se exercita fie de prefect, fie de Agenţia Natională a Func¬ţionarilor Publici asupra actelor ilegale ale autorităţilor administratiei publice locale, cu precizarea că cea din urma autoritate publică exercită această formă de control administrativ numai asupra actelor prin care se incalcă legislaţia privind funcţia publică.

Totusi, faptul ca art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de Agentia Natională a Funcţionarilor Publici la actele autorităţilor publice centrale si locale emise cu nerespectarea legislaţiei privind funcţia publică, ne determină să calificăm această formă de control administrativ mai degrabă ca fiind un control specializat, decît un control de tutelă cum este definit de lege.

Controlul de tutelă se exercita de stat prin Guvern sau reprezentantul sau (prefectul) asupra autoritaţilor şi actelor administraţiei publice locale. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004, prefectul, ca reprezentant al Guvernului, exer¬cită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative ale autorităţilor publice locale si judeţene.

Intre controlul ierarhic si controlul de tutelă există urmatoarele deosebiri:

a) Controlul ierarhic se exercită in virtutea raporturilor de subordonare intre autoritatea de control si cea controlată, iar controlul de tutelă se exercita numai in temeiul şi in limitele strict determinate de lege.

b) In cadrul controlului ierarhic organul superior poate controla atît legalitatea, cît şi oportunitatea actelor organului controlat, in timp ce in cadrul controlului de tu¬tela prefectul poate verifica numai legalitatea actelor administraţiei publice locale.

c) In cadrul controlului ierarhic, organul superior poate anula, revoca sau suspenda actele organului controlat, in timp ce in cadrul controlului de tutelă prefectul nu are aceste prerogative, el putand doar sa sesizeze instanţa de contencios-administrativ pentru anularea actului pe care il consideră ilegal.Nici in cadrul controlului ierarhic organul superior nu poate modifica sau adopta el insuşi un act in locul organului inferior, intrucît această substituire ar constitui о incălcare a normelor legale in materie de competenţă. Organul administrativ superior poate insa obliga organul inferior să adopte о anumită decizie intr-o situaţie dată.

Controlul specializat se exercita de către anumite autorităţi ale administraţiei publice constituite de lege, in acest scop. Controlul specializat se efectueaza numai in temeiul legii, ca şi controlul de tutelă şi se limitează la aspectele care se incadrează in specificul activităţii organului de control.

Acest control se exercită de către anumite inspecţii si inspectorate de stat care sunt organizate atat pe plan central, cat si pe plan tentorial ca servicii publice ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale de specialitate ca, de exemplu: Inspecţia de Stat pentru Agricultură şi Alimentatie , Inspecţia de Stat pentru Resurse Minerale ,Poliţia sanitar-veterinară, Inspecţia Teritorială de Stat pentru Protecţia Muncii etc.

Curtea de Conturi exercita controlul asupra tuturor autoritaţilor şi instituţiilor pu¬blice, inclusiv asupra societăţilor comerciale la care statul sau unitatile administrativ-teritoriale deţin, singure sau impreună, integral sau mai mult de jumatate din capitalul social. In conditiile Legii nr. 94/1992, Curtea de Conturi poate hotari exercitarea de controale si asupra altor persoane juridice.

Controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior şi priveşte respectarea dispoziţiilor legale privind gestionarea si folosirea fondurilor publice.