Corupția - o problemă a sistemului serviciilor publice

Introducere

Studiul de fata reprezinta rezultatul final al unui proiect mai amplu realizat cu

finantare Open Society Institute prin programul Local Government and Public Service

Reform Initiative.

Proiectul a debutat cu o cercetare de teren care a urmarit masurarea modului în care

populatia municipiului Bucuresti percepe amploarea, frecventa, cauzele si caile de

limitare a coruptiei. În acest scop a fost realizat un sondaj de opinie la nivelul

orasului Bucuresti, în perioada 18 mai -12 iunie 2000.

Motivul pentru care a fost ales Bucurestiul a fost legat de importanta pe care o are

acesta fiind cel mai mare oras al tarii, locul unde se concentraza resursele economice,

unde exista un mare aparat al administratiei publice locale si, de asemenea, o

interactiune complexa între sectorul privat si cel public atât la nivel central cât si la

nivel local.

În paralel s-a realizat monitorizarea presei pe urmatoarele ziare: Adevarul,

Evenimentul Zilei, România Libera, Ziua, Academia Catavencu în perioada noiembrie

1999 – februarie 2001 pentru a avea o imagine asupra reflectarii coruptiei si

criminalitatii economico-financiare în presa scrisa.

Tot în cadrul proiectului a avut loc si seminarul “Solutii pentru combaterea coruptiei

în administratia publica locala. Cazul Municipiului Bucuresti”, seminar organizat în

colaborare cu Asociatia Româna pentru Transparenta, pe data de 17 mai 2001.

Datele obtinute în aceste trei etape premergatoare au constituit, alaturi de analiza

cadrului legislativ, materia prima pentru studiu, a observatiilor si recomandarilor din

finalul acestuia.

Realizarea lucrarii a fost posibila si datorita colegilor nostri Oana Tiganescu, Oana

Iacob, Ramona Lupu carora le multumim. De asemenea, multumirile noastre se

îndreapta în mod special catre: Mihaela Lambru, Adelina Vestemean, Adrian Badila,

Puiu Latea si organizatiile neguvernamentale: Asociatia Româna pentru Transparenta

si IRIS Centre România.

Autorii

4

1. Coruptia – notiune si istoric

Definita ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, coruptia înseamna

folosirea abuziva de catre o persoana a functiei de intermediar sau de decizie pe care o

îndeplineste, pentru a acorda celui care corupe sau comunitatii de interese pe care

acesta o reprezinta, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de

bani, a unor cadouri, a unor deplasari, excursii, concedii sau distractii sau a primirii

unor proprietati. Tot coruptie înseamna si folosirea de catre o persoana a functiei sau

pozitiei sale publice, pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau

proceduri legale, la obtinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor functii

profesionale sau administrative.

Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului,

echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente,

submineaza economia de piata si pune în pericol stabilitatea institutiilor statale1 .

Desi exista nenumarate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns pâna acum la o

definitie universal valabila si unanim acceptata, care sa acopere toate actele si faptele

posibile si care sa constituie în orice juridisdictie acte de coruptie.

Cu o istorie de mii de ani, începând înca din antichitate, coruptia reprezinta unul

dintre modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, în acelasi timp, extrem de

raspândite în cadrul functionarilor oficiali sau reprezentantilor alesi ai comunitatii. În

ultimul secol, ea priveste si comportamentul celor din domeniul privat. Interesul si

îngrijorarea fata de acest fenomen au crescut si au avut loc reactii pe plan national si

international.

Pentru prima oara în 1975 prin rezolutia 3514 Adunarea generala a Natiunilor Unite a

abordat chestiunea practicilor corupte în tranzactiile comerciale internationale si ca

urmare au fost adoptate o serie de alte masuri de catre organisme internationale în

legatura cu acest subiect.

Un exemplu în acest sens este Programul de actiune împotriva coruptiei realizat în

1995 de catre Grupul multidisciplinar de studiu al coruptiei si supus aprobarii

Comitetului Ministrilor Consiliului Europei în 1996, program care contine 4 capitole,

primele trei ocupându-se de aspectele de drept civil, penal, administrativ si

constitutional iar cel de-al patrulea tratând o serie de subiecte care, desi s-ar integra cu

usurinta într-unul din capitolele anterioare au un specific aparte si ca urmare sunt

tratate separat: finantarea partidelor, activitatea de lobby, mass-media si rolul ei în

lupta împotriva coruptiei, activitatile de cercetare, instruire si schimb de experienta în

aceasta directie.

În România, coruptia nu este un produs nou al relatiilor sociale si economice aparute

dupa anul 1989. A existat si în timpul regimului totalitar, aspect care îi confera

elemente de continuitate în evolutia sa.

Coruptia este parte a unei categorii mai mari de infractiuni de natura economica si

financiara care reprezinta una din formele de criminalitate cele mai agresive din

România. Printre formele de agresiune a criminalitatii economico-financiara se poate

mentiona cresterea de peste 6 ori a numarului de infractiuni de natura economica în

perioada 1990-1999 (de la 18.618 la 113.0362 ), cresterea numarului infractiunilor de

coruptie si a numarului participantilor si aparitia si incriminarea unor infractiuni noi

(bancruta frauduloasa, evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri etc.).

Datele expuse mai sus contureaza o imagine alarmanta a aspectelor practice legate de

coruptie. Evident acestia sunt indicatori sintetici care surprind situatia existenta la

nivel national, dar ei sunt utili si pentru a sublinia amploarea si expansiunea

fenomenului coruptiei la toate nivelurile societatii românesti, vazuta fie la nivel local

fie la nivel central3 .