Criza economică în România

Capitolul I.Aspecte generale ale crizei economice in Romania

Criza economica pe care Romania incepe sa o traverseze este cu precadere o criza interna, determinata de mixul gresit de politici macroeconomice luate in ultimii ani. Cresterea economica se dovedeste una de natura nesanatoasa. Si asta pentru ca am avut in acesti ani o crestere bazata pe consum, finantat pe datorie. Consumul privat a fost excesiv, dar nu trebuie blamata populatia: toate masurile macroeconomice au fost pro-ciclice, stimuland consumul; si cea mai daunatoare dintre toate, cota unica, este inca aparata de initiatorii ei, care nu vor sa admita ca au gresit. Cota unica a stimulat consumul, si noi avem astazi prima criza de supraconsum din Romania. Cauza principala este consumul excesiv pe datorie. Populatia nu poate fi blamata, dar poate fi pe viitor mai bine informata si cu siguranta mai precauta privind asteptarile asupra veniturilor proprii. In schimb, guvernul poate fi criticat pentru ca a facut o eroare strategica monumentala: intr-o perioada de crestere economica, a consumat toata aceasta crestere si s-a mai si indatorat suplimentar. Deficitul bugetar a crescut de la 1,3% din PIB in 2004 la 2,6% anul trecut si probabil peste 3% anul acesta. Cum guvernul a ajuns sa se imprumute de sute de milioane de euro cu scadenta la o saptamana, singura concluzie logica este ca nu mai sunt bani nici pentru cheltuieli curente, pentru cele bugetate deja pe anul in curs. Este absolut inadmisibil, ca intr-o perioada de crestere economica inalta sa creasca deficitul bugetar si sa creasca, in consecinta, costurile cu finantarea acestuia pe termen scurt.

Criza financiara internationala a fost doar declansatorul crizei economice interne, pentru ca a afectat sursele de finantare. Noi consumam pe datorie, si acum ne imprumutam mult mai scump sau deloc. Aceasta stare de lucruri este valabila si pentru guvern, si pentru firme, si pentru populatie. Vulnerabilitatile unei economii dezechilibrate, cu numeroase reforme structurale amanate, au devenit acum evidente. Se pierd locuri de munca, si acesta este doar inceputul. In 2009 incasarile la buget vor fi mai mici, pentru ca vom avea o crestere economica mai redusa, si vor fi colectate mai greu din cauza lipsei de lichiditati. Nu va fi de ajuns ca BNR sa stimuleze creditarea prin reducerea dobanzii si a rezervelor minime obligatorii.

Solutia pentru iesirea dintr-o criza de supraconsum nu este tot stimularea nediferentiata a consumului. In cel mai bun caz, astfel doar se amana varful crizei cu cateva trimestre. Criza din Romania nu are aceleasi cauze cu criza din SUA si UE; deci nu poate fi tratata la fel. Este in primul rand o criza interna, o criza a unui model de dezvoltare. Fireste, populatia cea mai saraca trebuie sprijnita in astfel de momente. Dar primul impuls nu trebuie sa fie mai multi bani de la buget si mai mult consum, atunci cand la buget nu mai sunt bani si cand s-a consumat pana acum excesiv. Nici solutia de a consuma bunuri romanesti nu este in intregime viabila - care mai sunt, pana la urma, bunurile romanesti.

Dacia este o marca frantuzeasca, iar un plan pentru salvarea industriei auto trebuie gandit la nivel european, pentru ca piata auto are dimensiuni comunitare.

Solutia pentru iesirea dintr-o criza de supraconsum este mai complexa decat un pachet de ajutoare de stat care risca sa ne arunce inapoi in timp la deficite mari si inflatie cu doua cifre.

Trebuie inceput cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care ii ai deja si pe care ii poti economisi. Din economiile astfel facute se poate gandi un plan de investitii in infrastructura, pentru ca acestea aduc locuri de munca si au un efect important de antrenare in economie. Insa investitiile in infrastructura trebuie realizate in cadrul unei programari bugetare multianuale, singura solutie de a reduce costurile suplimentare si de a elimina alocarea gresita a banului public. Desigur, trebuie indreptate si greselile politicii fiscale - nu neaparat pentru a creste veniturile bugetare, ceea ce e greu in timp de criza, ci pentru a distribui mai echitabil povara fiscala si pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare sa depaseasca cu bine perioada de criza.

Totodata, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o tinta precisa; un astfel de plan ne va creste credibilitatea pe plan extern (si implicit va scadea costul finantarii externe) si mai ales ne va obliga sa facem atat reformele fiscale si bugetare necesare, cat si reformele structurale pe care le tot amanam (referitoare la cresterea nivelului competitiei, flexibilizarea pietei muncii, modernizarea agriculturii, reducerea aparatului birocratic).

Avem o criza de supraconsum. Din ea se iese prin eliminarea risipei, prin investitii in infrastructura pe baza programarii bugetare multianuale, prin reforma fiscala care sa nu fie neutra si prin implementarea reformelor structurale.

Capitolul II.Recesiunea-o forma severa a crizei economice

UA defineste recesiunea ca o forma severa de criza economica. Altfel spus, un declin semnificativ al nivelului activitatii economice in intreaga societate, vizibil prin inregistrarea unei rate negative de crestere a produsului intern brut (PIB), in doua sau mai multe trimestre succesive. In termeni comparabili, in toate domeniile de activitate se consemneaza rate trimestriale negative de crestere in raport cu perioadele corespondente din anul precedent. Se inregistreaza o scadere a productiei industriale, a volumului de productie in constructii si a vanzarilor de marfuri si servicii. In plan social, recesiunea se manifesta prin cresterea ratei inflatiei si a somajului si scaderea veniturilor reale ale populatiei. O recesiune mai indelungata duce la depresiune economica. Depresiunea economica este considerata o forma extrema de recesiune, fiind caracterizata, in principal, de o restrangere majora a productiei industriale, a investitiilor si schimburilor comerciale, o crestere neobisnuita a ratei somajului si a preturilor marfurilor si a tarifelor serviciilor (hiperinflatie) si, in consecinta, inregistrarea unei rate negative semnificative a produsului intern brut (PIB) timp de cel putin doua trimestre.

Pentru o intelegere corecta a manifestarii in Romania a acestor fenomene economice - recesiune, respectiv depresiune economica - se impune o analiza a situatiilor economice si sociale, incepand cu anul 1990 si pana in prezent, asa cum sunt reflectate de statisticile oficiale. Iar pentru relevarea acestor fenomene, se are in vedere analiza a patru indicatori macroeconomici principali, si anume: produsul intern brut (PIB), productia industriala, castigul salarial real si rata medie anuala a inflatiei.

Romania a inregistrat, in doua perioade, forma severa de recesiune numita depresiune economica. Si anume, in anii 1991-1992 si 1997-1999. Datele statistice oficiale confirma. In primul interval analizat, cei patru indicatori au inregistrat rate majore negative de crestere, atat in anul 1991, cat si in anul 1992. Productia fizica industriala a inregistrat cele mai mari scaderi din anii '90, respectiv -23,0% in anul 1991 si -25,3% in anul 1992, scaderea cumulata (aferenta celor doi ani) in raport cu anul 1990 fiind de 42,5%. Influentele negative ale scaderilor de productie asupra PIB au fost semnificative, acesta inregistrand in ambii ani scaderi insemnate. Si anume, -12,9% in anul 1991 si -8,8% in anul 1992, scaderea cumulata a celor doi ani fiind de 20,6%, in comparatie cu anul 1990. Rata medie anuala a inflatiei a consemnat existenta fenomenului de hiperinflatie, nivelurile acesteia fiind de +170,2% in anul 1991, respectiv +210,4% in anul 1992. Urmare a hiperinflatiei, castigul salarial real a scazut cu 18,5% in anul 1991 si cu 13,1% in anul 1992, iar scaderea puterii de cumparare in raport cu anul 1990 a fost de 29,2%.

Dupa o perioada de patru ani de redresare economica, inregistrandu-se cresteri anuale incepand cu 1993 si pana in 1996 inclusiv, in Romania s-a consemnat pentru a doua oara depresiune economica. In perioada 1997 - 1999, productia fizica industriala a inregistrat rate anuale negative de crestere, scaderea cumulata fiind de 22,0% la sfarsitul anului 1999, in raport cu anul 1996. PIB a scazut an de an, rata negativa de crestere ajungand la 11,7% in 1999, comparativ cu 1996. Hiperinflatia s-a instalat din nou, rata medie anuala a inflatiei urcand de la +38,8% in 1996 la +154,8% in 1997. Castigul salarial real s-a diminuat foarte mult, in cei trei ani scaderea cumulata fiind de 27,7%, in raport cu anul 1996.