Cultura organizațională în instituțiile din sectorul public

Tema lucrarii: “Cultura organizationala in institutiile publice”

Tot ceea ce inseamna institutii publice trebuie inteles dintr-o perspectiva larga ce cuprinde aspecte situate dincolo de simpla aplicare a functiilor “clasice”, in care succesul organizational este direct legat de cunoasterea, intelegerea si specularea unui element esential, si anume: Cultura organizationala. Aceasta pespectiva este capabila sa ofere o viziune profunda asupra relatiilor din interiorul structurilor administrative, dar si realitati influentate de norme, mituri, simboluri, valori, actiuni simbolice.

Cultura organizationala in institutiile publice reprezinta ansamblul trasaturilor distinctive, spiritual, materiale, intelectuale si afective rezultate din modul de gandire, simtire si din personalitatea indivizilor, manifestate in procesele de munca care determina semnificativ misiunea organizatiilor publice si obiectivele fundamentale ale acesteia.

Analiza culturii organizationale in aceste institutii publice poate fi deosebit de interesanta deoarece aceste institutii se gasesc intr-o pozitie deosebita, pe de o parte ele creeaza, pastreaza si transmit valori, pe de alta parte ele insele au propria cultura organizationala.

Astfel, fiecare organizatie, indiferent de regiune, tara, are o cultura a sa proprie, asa cum se intampla si in cazul sectorului din administratia publica. Cultura afecteaza tot ce se intampla in cadrul unei organizatii avand un efect puternic asupra performantelor institutiilor publice.

Cultura organizaţiei s-a născut pe baza provocărilor la care aceasta a trebuit să răspundă de-a lungul existenţei sale. Avem deci, de-a face cu o realitate profundă ce nu poate fi eliminată fără riscuri; ea reprezintă un proces ce presupune o continuă dezvoltare şi regîndire. Experienţa ne arată că acele organizaţii şi ţări care au reuşit sunt cele care s-au concentrat asupra culturii proprii pentru a o face să evolueze şi nu cele care au respins-o fără precauţii. Conducătorii performanţi sunt cei care, în permanenţă, ştiu să se folosească de punctele forte ale culturii organizaţiei proprii şi să o facă să evolueze eliminând aspectele negative.

Cultura organizaţională a structurilor administrative ar trebui să fie direct legată de valori precum justiţia socială, participarea publică sau servirea interesului cetăţeanului; de multe ori însă administraţia publică are tendinţa de a promova valori tradiţionale ce acordă o atenţie scăzută cetăţeanului şi se subsumează în primul rând principiului servirii statului şi puterii centrale.

Multe instituţii administrative au tendinţa de a privi cetăţeanul ca o valoare teoretică, cu un impact minor la nivelul funcţionării efective; dincolo de declaraţiile tipice şi necesare referitoare la prioritatea acordată intereselor cetăţeanului funcţionarii au tendinţa de a considera publicul ca o entitate abstractă ce îşi îndeplineşte disciplinat îndatoririle definite de administraţie şi care nu îşi depăşeşte condiţia de subiect al administrării.

Cultura organizationala a devenit un subiect la moda in ultimii ani, un subiect abordat frecvent atat in spatiul academic cat si in mediul economic. Importanta acesteia se releva indeosebi prin impactul pe care il are asupra rezultatelor unei organizatii. Astfel, indiferent daca vorbim de o institutie publica, de o societate comerciala sau de o fundatie, cultura organizationala reprezinta unul din principalii factori care poate determina succesul sau insuccesul acelei organizatii - succes masurat prin gradul de satisfactie oferit de organizatie celor interesati de rezultatele ei.

2) Prezentarea si explicarea a doua puncte de vedere ale unor autori din literatura straina de specialitate

Cultura organizaţională a făcut obiectul diferitelor definiri şi conceptualizări, iar unul dintre cei mai renumiti reprezentanti ai cercetarii in domeniul culturii nationale si intrnationale, Geert Hofstede, consider ca are un punct de vedere interesant in ceea ce priveste cultura organizationala in institutiile publice si o defineste ca fiind: “o programare mentala colectiva care diferentiaza membrii unui grup sau o anumita categorie sociala de membrii altor grupuri sau categorii sociale”

Cu alte cuvinte, ceea ce vrea Hofstede sa spuna atunci cand defineste cultura organizationala ca “o programarea mentala colectiva “ consider ca se refera la membrii institutiei publice care dezvolta o identitate interna proprie si colectiva si care au anumite convingeri pe care unele dintre acestea le-as putea asocia cu nevrozele oamenilor , adica sunt atat de profound inradacinate incat nu mai pot fi schimbate. Astfel, in cadrul unei institutii publice se dezvolta un ansamblu de caracteristici proprii, distincte de caracteristicile altei institutii, care are la baza valorile valorile promovate in cadrul acesteia. Asadar, cultura reprezintă baza pornind de la care fiecare individ poate exprima cine este şi care-i sunt credinţele. Oamenii îşi construiesc identităţile prin suprapunerea diferitelor straturi culturale peste cultura lor primară. Fiecare individ ia decizii în ceea ce priveşte educaţia, cariera, locul de muncă, partenerul de viaţă, însă fiecare dintre aceste decizii este însoţită de un set de reguli, metode, ceremonii, credinţe, limbă şi valori. Acestea se adaugă la profilul general al culturii fiecărui individ şi reprezintă expresia identităţii personale

Un alt punct de vedere asupra conceptului de cultura organizationala este dat de si de cercetatorul american Edgar Schein care a elaborat o definitie complexa a conceptului de cultura organizationala: “un tipar de premise elementare – inventate, descoperite sau elaborate de un grup pe măsură ce acesta învaţă să facă faţă propriilor probleme de adaptare la exterior şi de integrare pe plan intern – care a funcţionat suficient de bine pentru a fi considerat valabil şi, ca urmare, pentru a fi asimilat de noii membri ai grupului ca modalitate corectă de a percepe, a gândi şi a simţi în legătură cu problemele respective.

Prin aceasta conceptie autorul vrea sa evidntieze faptul ca atunci cand o organizaţie este creată, cultura sa devine fundaţia pe care aceasta va funcţiona. Cunoştinţele dobândite de persoane în cadrul organizaţiilor nu le aparţin acestora întotdeauna; ele sunt puternic influenţate de cultura organizaţională în care îşi desfăşoară activitatea.

Tot din punctual lui de vedere, mai reiese si faptul ca acei „creatori de cultură”,

sunt liderii, managerii publici care au un rol cheie când instituţia se confruntă cu probleme noi ca urmare a schimbărilor din mediul intern, dar mai ales cel extern în care activeaz “acesta învaţă să facă faţă propriilor probleme de adaptare la exterior şi de integrare pe plan intern”. Funcţiile acestor manageri publici sunt de a ghida grupurile şi instituţiile publice în chiar perioadele în care modul obişnuit de a face lucrurile nu mai funcţionează pentru că schimbări importante au avut loc în mediul extern instituţiei publice.