Democrația și Puterea Birocratică

Sensuri,conotații, ale democrației

Democraţia reprezintă sintagma esenţială şi definitorie a operei de eficiere a noii orînduiri,orînduire chemată nu numai să revoluţioneze structurile complexe ale dezvoltarii economico-sociale,dar şi să asigure participarea largă a maselor populare la conducerea societaţii. Aceasta la fel ca mulţi termeni centrali ai politicii,este un cuvânt de origine greacă,care combina doua cuvinte mai scurte, „demos” si „kratos”.Demos putea să semnifice intregul ansamblu al cetăţenilor trăind într-un anumit “polis” sau „cetate-stat”,dar putea fi de asemnea folosit pentru a desemna „gloata” sau „clasele de jos”.Kratos putea insemna „putere” sau „cârmuire”, cele doua notiuni nu sunt identice.

Democraţia insemna conducerea de către popor sau de către cei mulţi,deoarece cei multi erau în acelaşi timp şi săraci,se considera adesea că însemnă conducerea de către săracime,de către plebe.

Democraţia este unul dintre conceptele cheie ale guvernării şi singura alternativă la conducerea tiranică.Luând ca punct de reper sensul etimologic al democraţiei,Abraham Lincoln spunea în discursul său că aceasta constă în guvernarea poporului de către popor şi pentru popor.

Robert Dhal defineşte democraţia în funcţie de cinci criterii care să se aplice unui proces de conducere pentru ca acesta să fie democratic: participarea efectivă, egalitatea la vot, dobândirea unei înţelegeri luminate, controlul asupra agendei şi cuprinderea adulţilor Democraţia reprezentativă şi-a schimbat în ultimul deceniu aspectul,rămânând reprezentativă, din punct de vedere al centrului de decizie, ea devine tot mai mult participativă în formularea agendei şi a tipului de soluţii posibile pentru problemele puctuale.

Conceptul de democraţie este văzut de către W.B.Gallie ca fiind “un proces esenţialmente contestabil”.Ea este o idee controversată şi schimbătoare prin însăşi natura ei.La fel ca”libertatea”,”egalitatea”,”dreptatea”,”drepturile omului”,ş.a.,”democraţia” este un termen care,indiferent de accepţia care i se atribuie,va semnifica întotdeauna pentru mulţi oameni un preţios principiu sau ideal politic şi fie şi numai din acest motiv,este improbabil ca el sa dobândească vreodată statut de termen cu un singur sens acceptat de toată lumea.Democraţia este una dintre cele mai durabile idei ale politicii şi a devenit în secolul al XX-lea una din ideile centrale.Fukuyama sugera că democraţia reprezintă stadiul final şi cel mai înalt al dezvoltării instituţiilor politice şi economice umane.

Paradigma democratică

Democraţia nu prezintă o soluţie anarhică.Din contră ea include,într-un mod specific,necesitatea puterii.Paradigma democratică constituie produsul unui efort istoric,instituţional şi cultural de anvergură.

Perspectiva istorică dezvaluie in special o trasatură mai curând derutantă şi paradoxală a istoriei democraţiei.În cea mai mare parte a îndelungatei sale istorii,din Grecia clasică până în prezent,democraţia a fost privită de oamenii luminaţi şi educaţi ca unul dintre cele mai rele tipuri de guvernare şi de societate care pot fi imaginate.Democraţia a fost mai mult sau mai puţin sinonimă cu „domnia gloatei”şi a fost,prin definiţie,o ameninţare la adresa tuturor valorilor centrale ale unei societăţi civilizate şi bine orânduite,C.B.Macpherson exprimă foarte bine acest lucru: Democrația era o vorbă proastă.Orice om care era cineva ştia că democraţia,în sensul ei originar,de conducere de către popor sau de guvernare în acord cu voinţa majoritaţii populare,era ceva rău-fatal pentru libertatea individuală.

Paradigma democratică ţine seama de faptul că conflictul reprezintă un factor constitutiv al experienţei politice,ea admite că conflictul nu întotdeauna şi in mod obligatoriu are o influenţă distructivă asupra comunităţii.În fond “democraţia modernilor” postulează un concept al interesului general,conform căruia interesele particulare nu sunt contrare şi alternative ci dimpotrivă,constitutive Deseori se afirmă că democraţia este fondată pe o antropologie optimistă,întrucât se bazează pe ideea că adversarului îi este garantată posibilitatea de a obţine şi de a gestiona în mod paşnic puterea.