Deontologia funcționarului public

1. Introducere

O condiţie esenţială pentru o bună si corectă activitate a administraţiei publice este aceea privitoare la integritatea personalului care își desfășoară activitatea în acest sistem.

Integritatea presupune conformarea faţă de normele legale cu caracter imperativ, atât faţa cele prohibitive, cât și faţă de cele onerative.

Normele prohibitive impun abţinerea de la săvârșirea unei infracţiuni de către funcţionarii publici, iar normele onerative îl obligă pe funcţionar la realizarea unei acţiuni.

Într o abordare simplistă, conceptul de integritate presupune corectitudine, dreptate si onestitate.

În lupta împotriva corupţiei, avertizarea de integritate joacă un rol ce devine tot mai important.

Avertizarea este atunci când un lucrător raportează suspiciuni de fărădelegi la locul de muncă. Oficial aceasta se numeşte a face o dezvăluire în interes public.

Avertizorul de integritate este de cele mai multe ori, persoana din interiorul unei instituţii publice, companii private sau organizaţie non profit, care semnalează o încălcare a legii.

Termenul ,,avertizor” îşi are originile în englezescul ,,whistleblower”, care în traducere liberă se definește prin persoana care trage semnalul de alarmă.

Avertizorii de integritate au un rol esenţial în a demasca corupţia, frauda, ori managementul defectuos. Aceştia îşi asumă riscuri foarte mari în încercarea de a proteja binele public, putându se confrunta cu concediere sau persecuţie la locul de muncă.

Importanţa și valoarea avertizării de integritate în lupta împotriva corupţiei sunt recunoscute din ce în ce mai mult.

Cadrul legal este esenţial în susţinerea acestei practici, cu condiţia să asigure deplină protecţie avertizorului de integritate şi, de asemenea, o continuare adecvată și independentă a acestui proces, ulterioară sesizării.

În multe dintre statele europene, avertizorii reprezintă o instituţie, existând legi, regulamente de funcţionare şi de protejare a acestora.

În România, protecţia personalului din instituțiile publice, este asigurată de Legea nr.571/2004, urmărindu se încurajarea avertizării asupra unor ilegalitaţi comise în cadrul instituţiilor și autorităţilor publice.

Legea avertizorilor a apărut ca o necesitate pentru autoreglarea sistemului de integritate din cadrul administraţiei publice şi a serviciilor publice.

2. Definiri conceptuale

Avertizarea în interes public reprezintă o sesizare facută cu bună credinţă cu privire la orice faptă care presupune o încalcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacitaţii, economicităţii şi transparenţei.

Legea în sine creează instrumentul de siguranță pentru situaţiile în care un funcţionar public sau angajat contractual intenţionează să refuze executarea unui ordin pe care îl consideră ilegal datorită posibilelor represalii.

Statul acordă un rol extrem de important integritaţii, punând în prim plan spiritul deontologic al funcţionarului public. Acest aspect este semnificativ pe de o parte în lupta împotriva corupției, cât şi în promovarea eticii în cadrul administraţiei publice, protejându i pe cei care participă la acest efort.

Avertizarea în interes public reprezintă totodată semnalarea unor fapte de încalcare a legii, abateri disciplinare, contravenţii şi infracţiuni.

Infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate faptelor de corupţie, infracţiunile de fals şi infracţiunile de serviciu sau în legatură cu serviciul constituie subiecte ale avertizării în interes public.

De asemenea, avertizarea priveşte infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, practici sau tratamente preferenţiale ori discriminatorii, încălcarea prevederilor privind incompatibilităţile şi conflictele de interese, folosirea abuzivă a resurselor, atât umane, cât și materiale, partizanatul politic în exercitarea prerogativelor postului, încălcări ale legii în privinţa accesului la informaţii și a transparenţei decizionale.

Avertiozorul de integritate este un termen recent apărut în limba română, fiind utilizat pentru a descrie persoana care este încadrată într o organizaţie, sau instituţie publică şi care face o sesizare cu bună credinţă, referitor la încălcări ale legii.

Avertizorul de integritate joacă un rol crucial în cadrul instituţiilor publice, acesta fiind pionul principal în acerba luptă împotriva corupţiei.

Într o altă abordare, avertizorul de integritate este persoana care face o sesizare cu bună credinţă cu privire la orice faptă care presupune o încalcare a legii sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacitaţii, economicităţii, a deontologiei profesionale care este încadrată într o instituție publică sau care funcţionează din fonduri publice, ori administrează bunuri sau resurse publice.

Pentru înlăturarea altor termeni cu sens peiorativ, Legea nr. 574/2004, foloseşte termenul de avertizor în detrimentul celui de informator, făcând referire la persoana care este martor şi reclamă practicile ilegale din cadrul organizaţiilor şi instituţiilor publice.

În rolul avertizorului se poate afla funcţionarul public, persoana învestită prin numire într o funcţie publică din structura unei autoritaţi sau instituţii publice, având prerogative în realizarea competenţei acestora, în regim de putere publică, având ca scop relizarea unui interes public.

De asemenea, în rolul avertizorului se poate afla şi personalul contractual conform Codului Muncii şi personalul care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute speciale, de pildă, medicii, poliţiştii, profesorii, grefierii instanţelor, etc.

Comisia de disciplină reprezintă orice organ însărcinat cu atribuţii de cercetare disciplinară, prevăzut de lege sau regulamentele de organizare şi funcţionare a autoritaţilor publice, instituţiilor publice sau celorlalte unităti.

Sesizarea facută împotriva unui funcționar public se va adresa comisiei de disciplină din cadrul autorității, sau instituției publice sau, după caz comisiei organizate pentru autoritatea sau instituția publică în care acesta își desfașoară activitatea.

Activitatea comisiei de disciplină va avea la bază principii ca prezumția de nevinovăție, conform căreia se prezumă că funcționarul este nevinovat atât timp cât nu a fost dovedită vinovația sa, garantarea dreptului la apărare, dreptul funcționarului de a fi asistat de un apărător sau de a fi reprezentat.