Deontologia Profesională a Funcționarului Public

CAPITOLUL 1 : Funcționarul public - elementul central al Administrației Publice

Administraţia este o activitate veche, întâlnită în toate ţările şi la toate nivelurile de guvernare. Termenul de „administraţie” provine din limba latină, „administer” traducânduse prin: agent, slujitor, servitor, îngrijitor sau, într-un alt sens, instrument. Cuvântul„administer” s-a format din: rădăcina „minus”- „minor”, care înseamnă „mai puţin” și prefixul „ad”, care arată direcţia „spre” sau „pentru” a înfăptui un obiectiv.

În limbajul curent, termenul „administraţie” cunoaşte mai multe sensuri. Astfel, prin administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituţii social- culturale; un compartiment din unitățile direct productive sau instituții social-culturale, care nu desfașoară nemijlocit o activitate direct productivă.

Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie, preocupările teoretice s-au axat, în principal, pe clarificarea noţiunii de administraţie publică, privită ca formă de exercitare a puterii executive în stat. Din acest motiv, definiţiile din literatura de specialitate, identifică administraţia publică cu ramura executivă a guvernării. Astfel, John S. Corson şi J.P.Harris definesc administraţia publică drept activitatea prin care se realizează scopurile şi obiectivele guvernului. Mai mult, Dwight Waldo releva că, în ansamblul său, procesul administraţiei publice constă în acţiunile de realizare a intenţiei sau dorinţei guvernului.

Aşadar, administraţia publică reprezintă o parte a procesului politic, dobândeşte un rol important în formularea politicilor publice şi caută mijloacele de implementare a valorilor politice în societate.

1.1. Clasificarea funcțiilor publice și categorii

de funcționari publici

Funcția,în cadrul administrației publice poate fi definită ,,ca un ansamblu de atribuții și responsabilități stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală.”

Funcția publică se caracterizează prin anumite trăsături după cum urmează:

- reprezintă un complex de drepturi și obligații care nu sunt facultative , ci obligatorii pentru persoana investită

- are un caracter de continuitate care decurge din însăși continuitatea existenței statului

- nu poate face obiectul unei ințelegeri între parți, ea este rezultatul unui act unilateral de voință prin învestitura legala ce se acorda persoanei care exercită funcția

- are un caracter profesional,fiind exercitată de oameni care își fac din aceasta o profesie

- poate avea și caracter politic, iar titularii acestor funcții (miniștrii, secretarii și subsecretarii de stat, prefecții și primarii) au un regim juridic special

- este accesibilă tuturor cetățenilor, in condițiile legii

Funcțiile publice se împart în trei clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice, astfel:

a. clasa I, cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diplomă de licența sau echivalentă

b. clasa a II-a, cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă de licența sau echivalentă

c. clasa a III-a, cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă

Deținatorul unei funcții publice în administrația de stat nu poate fi decât o persoană fizică.Alături de toți ceilalți funcționari publici, el face parte din corpul funcționarilor publici.Prin aceasta, el nu este un simplu salariat, ci un membru cu drepturi, dar și cu responsabilități bine determinate de apartenența la un corp constituit în mod legal.