Dezvoltarea Regionala în România

Introducere

Ţările lumii sunt caracterizate ca entităţi geografice, economice şi sociale care se confruntă cu aceleaşi probleme globale, dar şi cu specificul fiecărei determinat de potenţialul economic şi social şi de capacitatea de a utiliza, în condiţii de raţionalitate, respectivul potenţial. Din analizele efectuate de către specialiştii în domeniu, a rezultat că nu există stat, indiferent de nivelul de dezvoltare economică, care să nu se confrunte cu o serie de probleme la nivel local, regional sau chiar naţional.

Lucrarea de faţă conturează fenomenul dezvoltării regionale care a luat amploare în ultimii ani, mai cu seamă de la data intrării României în Uniunea Europeană, prilej pentru care ţara noastră a beneficiat de sprijin financiar pentru realizarea unor proiecte de dezvoltare regională. Astfel au fost elaborate strategii de dezvoltare pentru regiuni cu nivel mai redus de dezvoltare.

Capitolul 1. Noţiuni generale privind Dezvoltarea Regională

1.1. Conceptul de dezvoltare regională

Dezvoltarea regională, generic denumită şi coeziunea economică şi socială, reprezintă unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene. Definită în articolul 158 al Tratatului Comunităţilor Europene, coeziunea este necesară pentru promovarea „dezvoltării armonioase generale a Comunităţii şi se realizează prin reducerea disparităţilor între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi a lipsei de progress a regiunilor defavorizate”, inclusiv în zonele rurale.

Fiecare ţară, indiferent de gradul de dezvoltare economică şi socială, se confruntă cu probleme în dezvoltarea echilibrată a teritoriului, determinate de o serie de factori obiectivi şi subiectivi care imprimă dezvoltarea inegală a zonelor economice. Inegalităţile dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor unei ţări apar în principal, datorită acţiunii următorilor factori:

1 Modificarea condiţiilor economice prin dezvoltarea unor noi ramuri ale economiei sau intrarea unora vechi în declin;

2 Concentrarea creşterii economice în anumite regiuni;

3 Existenţa unor regiuni slab populate sau cu producţie provenită, în mare parte, din sectoarele primare;

4 Migraţia populaţiei către zonele dezvoltate.

Diferenţele de dezvoltare din interiorul fiecărei ţări au început să se simtă mai mult în momentul în care a apărut ideea creării unui spaţiu european unic, datorită implicaţiilor pe care le are realizarea acestui deziderat, cum ar fi:

1 Apariţia necesităţii elaborării şi implementării unei politici de dezvoltare regională pentru a promova dezvoltarea armonioasă a întregului spaţiu european unic;

2 UE va ţinti la reducerea diferenţelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi creşterea regiunilor mai puţin favorizate.