Distincția dintre Actul Administrativ și Celelalte Forme de Activitate ale Autorităților Administrației Publice

Lucrarea de faţã are ca obiect analiza actelor autoritãţilor administraţiei publice şi efectele jurisprudenţei administrative.

Ideea principalã este aceea a rolului deosebit pe care îl are administraţia publicã în cadrul unui stat democratic, acela de punere în executare a dispoziţiilor legale elaborate de puterea legiuitoare, în concordanţã cu principiul respectãrii drepturilor şi libertãţilor cetãţeneşti.

Administraţia publicã reprezintã mijlocul pe care îl are la dispoziţie statul de a-şi pune în practicã dezideratele, ea este unealta cu ajutorul cãreia se face trecerea de la nivelul abstract, prescriptiv, la nivelul concret sau practic. Altfel spus, toate acele valori sociale pe care le regãsim în dispoziţiile legale sunt materializate cu ajutorul administraţiei publice şi de modul în care aceasta îşi îndeplineşte sarcinile depinde realizarea unei cât mai bune echivalenţe între cele douã niveluri de care am menţionat mai sus. Aici intervine dreptul administrativ ca ramura a dreptului care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeazã raporturile sociale referitoare la organizarea şi activitatea administraţiei publice pe baza şi în executarea legii.

Trebuie sã observãm cã în ultima perioadã i se acordã o importanţã din ce în ce mai mare a dreptului administrativ tocmai datoritã rolului din în ce mai mare pe care îl joacã administraţia publicã în cadrul societãţii româneşti. Acest lucru se observã şi din numãrul relativ mare de reglementãri noi elaborate în ultima perioadã, unele în premierã pentru dreptul administrativ român. Aici amintim, în primul rând, revizuirea Constituţiei Romaniei din 2003, precum şi alte acte normative cum ar fi legea 52/20003 privind transparenţa decizionalã în administraţie publicã, Legea 7/2004 privind Codul de conduitã al funcţionarilor publici, etc.

Se observã o dinamizare a procesului legislativ în sfera adminitraţiei publice tocmai pentru ca aceasta sã poatã ţine pasul cu evoluţia societãţii româneşti în sensul democratizãrii acesteia.

Lucrarea de faţã este structuratã pe patru capitole şi concluzii astfel: “ Fundamentarea formelor de activitate ale autoritãţilor administraţiei publice “, “ Actul administrativ, operaţiunile administrative şi faptele materiale. Contractul administrativ şi contractul civil. Privire comparativã “, “ Actul administrativ şi celelalte acte juridice. Privire comparativã “, “ Efecte în jurisprudenţa administrativã “ şi Concluzii.

În elaborarea acestei lucrãri am folosit ca surse bibliografice tratate, cursuri, monografii, articole şi studii de specialitate, materie de practicã judiciarã, legislaţie şi surse de internet.

Cap I Fundamentarea formelor activitãţii autoritãţilor administraţiei publice

1. 1 Situaţia formelor de activitate ale autoritãţilor administraţiei publice în doctrinã

Cursurile de drept administrativ din perioada interbelicã analizeazã activitatea “organelor administraţiei de stat în capitole intitulate : “ Actele puterii executive “ sau “Mijloacele juridice prin care puterea executivã lucreazã asupra administraţiilor “ , avându-se în vedere, potrivit opiniei prof. Paul Negulescu, douã mari categorii de acte ale puterii executive: actele de autoritate şi actele de gestiune .

Cursurile de drept administrativ ulterioare au cãutat alte categorii ştiinţifice pentru a fundamenta formele specifice de activitate ale organelor administraţiei de stat, deoarece teoria actelor de autoritate şi de gestiune nu mai putea fi susţinutã faţã de noua concepţie cu privire la personalitatea juridicã. De-a lungul anilor, s-au fundamentat mai multe forme de activitate ale organelor administraţiei de stat, opiniile fiind relativ diferite în privinţa numãrului şi a terminologiei acestora. .

Prof. E. D. Tarangul distingea o noţiune formalã şi o noţiune materialã a actelor administrative, considerând cã sunt acte administrative, în primul rând, toate actele care emanã de la autoritãţile administrative, clasificându-le în acte unilaterale şi acte contractuale .

Administraţia, sintetizând prof. E.D.Tarangul, pentru ca sã-şi îndeplineascã menirea ei, acţioneazã când pe cale unilateralã, ordonând, hotãrând, constatând şi reglementând, când pe cale contractualã, adicã prin acord de voinţã cu particularii .

În opinia prof. A. Teodorescu, actele juridice adoptate sau emise de serviciile publice administrative nu au toate aceeaşi naturã, nici aceeaşi însemnãtate şi valoare, nici acelaşi câmp de putere în lucru şi de aceea ele se împart în: acte administrative de autoritate, acte administrative cu caracter jurisdicţional şi acte administrative cu caracter pregãtitor din care unele , dupã cum le caracterizeazã, au un caracter de administraţie interioarã, cum ar fi: rapoartele, referatele, propuneri, înştiinţãrile, corespondenţa, iar altele sunt eliberate de alte organe, cum sunt: avizele si acordurile , iar prof. Paul Negulescu adaugã actul administrativ de gestiune .

Raportându-ne la cele mai reprezentative cursuri din perioada postbelicã, autorii de drept administrativ analizeazã formele de activitate ale administraţiei publice diferit, în funcţie de criteriile de clasificare a acesteia.

Astfel, prof. Romulus Ionescu considerã cã ar exista şase forme de activitate ale organelor administraţiei de stat, şi anume: actul administrativ, actul juridic unilateral ce nu realizeazã puterea de stat, actul juridic contractual, operaţiunea administrativã, operaţiunea de tehnicã administrativã şi operaţiunea direct productivã , iar un alt autor distingea în cadrul formelor concrete de realizare a activitãţii administraţiei publice, între douã mari categorii, şi anume: forme concrete de realizare a activitãţii executive producãtoare de efecte juridice ( actele de drept administrativ, actele civile ale organelor administraţiei de stat, faptele juridice materiale ) şi forme care nu produc efecte juridice proprii ( operaţiunile tehnico-materiale, actele exclusiv politice ale organelor administrative ) .

Se observã terminologia specificã anilor ’70 când nu era admisã de regimul comunist teoria administraţiei publice sau conceptele de “ public ” şi “ privat ”, dominând firesc termenul de organe “de stat ” .

Cercetãtorii ştiinţifici ai dreptului administrativ au scos în evidenţã, mai ales în ultimii ani, cã nu se poate pune semnul egalitãţii, între noţiunea de “ administraţie publicã ” şi “administraţie de stat “.

Când se analiza “ administraţia de sat ” unii autori fãceau legãtura acesteia cu anumite organe ale puterii de stat, ori anumite activitãţi administrative, susţinând cã se poate pune semnul identitãţii între “ organele administraţiei de stat “ şi “ organele executive “ .

Alţi autori au definit administraţia de stat ca fiind aceea, “ activitate ce se desfãşoarã pentru îndeplinirea în mod practic şi concret a funcţiilor statului şi a sarcinilor organelor administrative de stat, reliefând diferenţa dintre “ activitatea executivã ” şi “ administraţia de stat “ .

Potrivit acestei concepţi, administraţia de stat era îndeplinitã de toate ”organele statului prin acte proprii precum şi în anumite condiţii, de organizaţiile obşteşti “, iar ca “ forme de realizare se admiteau atât operaţiunile tehnico-materiale cât şi actele juridice, ( de drept administrativ, de drep civil, drept al muncii ).