Diversitatea Sortimentului de Tricotaje

ARGUMENT

Îmbrăcămintea este totalitatea obiectelor confecţionate din ţesături, tricoturi, blănuri etc.,ce acoperă corpul uman. Îmbrăcămintea acoperă cca 80% din suprafaţa corpului uman, scopul principal fiind cel utilitar - estetic, astfel îmbrăcămintea constituie mijlocul de protecţie al corpului uman faţă de acţiunile nefavorabile a mediului, având şi rolul de a înfrumuseţa corpul, de a atenua unele disarmonii de conformaţie şi în final de a întregi aspectul exterior al purtătorului.

Îmbrăcămintea are o largă utilitate socială dar în acelaşi timp constituie un mijloc individual al fiecărui purtător, de afirmare a personalităţii şi a simţului estetic.

Pentru realizarea bunurilor de larg consum materializate în produse de îmbrăcăminte, uz casnic şi gospodăresc, articole sportive etc., industria de confecţii textile utilizează o gamă diversă de materiale.

Baza de materii prime pentru confecţii textile este constituită din materiale textile şi netextile. Practic, noţiunea de materii prime şi materiale au semnificaţii asemănătoare datorită elementelor comune de definire şi utilizarea a acestor definiţii în sfera produselor materiale.

Materii prime reprezintă produsele naturale sau semifabricate ce se pot constitui în materiale de fabricaţie. Conform acestei definiţii materiile prime reprezintă o primă etapă de evoluţie, o fază incipientă de realizare a diverselor bunuri materiale.

Materiile prime în general se obţin prin diverse procedee specifice mai mult sau mai puţin complexe sau costisitoare din punct de vedere al cheltuielilor. Materiile prime sunt obţinute în general prin procese de producţie semiindustriale sau industriale.

Materialele reprezintă totalitatea materiilor prime şi/sau a semifabricatelor (uneori fabricatelor), din care se pot executa diverse bunuri.Se pot exemplifica câteva tipuri de materiale: material plastic, metalic, lemnos, textil etc., fiecare tip de material fiind obţinut printr-o tehnologie specifică.

Materialele textile reprezintă o grupă de materiale obţinute prin procedee specific textile, ce prezintă anumite proprietăţi comune fizico- chimice, structurale şi de compoziţie şi au calitatea de a putea fi prelucrate în bunuri de larg consum.

Încă din cele mai vechi timpuri, îmbrăcămintea a reflectat condiţiile sociale ale purtătorului şi raporturile dintre clasele sociale. Înţelegerea modei implică cunoaşterea condiţiilor istorice şi politice dintr-o anumită ţară şi o anumită epocă. De-a lungul istoriei omenirii, îmbrăcămintea s-a deosebit prin stil, acest termen definind expresia artistică unitară a unei epoci.

Prin apariţia de noi forme, produsele vestimentare caracteristice unei perioade îşi pierd valoarea estetică, acest lucru ducând la pierderi materiale. Devalorizarea estetică a unor forme prin apariţia altora, impuse de modă, se numeşte uzură morală. Datorită efectului de respingere a vechilor forme, moda are un caracter stimulator pentru industria textilă în direcţia obţinerii de noi materiale textile, a unor finisaje superioare, a metodelor de prelucrare cât mai economice şi a unor produse cu caracteristici superioare. Trăsăturile de bază ale modei sunt schimbarea şi noutatea.

Problema fundamentală a proiectării îmbrăcămintei o reprezintă obţinerea celor mai avantajoase forme şi dimensiuni ale produselor de îmbrăcăminte în directă corespondenţă cu particularităţile de conformaţie ale corpurilor purtătorilor, cu proprietăţile materialelor, cu cerinţele estetice şi funcţionale impuse produselor, în condiţiile de utilizare economică a materialelor şi a valorificării celor mai perfecţionate tehnologii.

Asigurarea unei prezentări cât mai atractive a produselor, cu etichete şi ambalaje atrăgătoare, determină creşterea valorii de prezentare a produselor. Pe lângă protecţia optimă a produselor finite, ambalarea are şi rolul de reclamă pentru produsele respective, oferind cumpărătorilor informaţii referitoare la calitate, componenţa materialelor şi caracteristicile produsului respectiv.

Alegerea modelului se face în funcţie de scopul urmărit. Este recomandat ca alegerea materialului şi a desenului să se facă în strânsă corelaţie cu proiectarea modelului, aceste două elemente fiind esenţiale pentru realizarea de produse de o calitate supeioară şi cerute de piaţa de desfacere.

Sfera producţiei materiale realizează o gamă foarte largă de bunuri cunoscute sub numele de obiecte, produse etc., fiecare din acestea având o anumită destinaţie.În cadrul bunurilor de larg consum se regăsesc şi obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, uz casnic etc. ce sunt destinate satisfacerii cerinţelor din ce în ce mai exigente a maselor largi de consumatori.

Noţiunea de confecţii şi a derivatelor sale derivă din verbul a confecţiona ce delimitează o acţiune de prelucrare a materialelor şi/sau a semifabricatelor pentru obţinerea unor obiecte sau bunuri.Confecţiile textile sunt destinate obţinerii unor bunuri de larg consum şi se materializează în produse de îmbrăcăminte..

Pentru a obţine confecţiile textile se pargurg etapele:

-baza de materii prime ce este constituită din materiale textile, piei, blănuri şi înlocuitori de piele şi blană.

-tehnologia de fabricaţie este bazată pe prelucrarea materialelor plane în cadrul unor faze şi operaţii specifice de croire, asamblare prin coasere (lipire), finisare etc.

-produsul finit, ce este concretizat în bunuri de larg consum destinate acoperirii corpului uman.

Sistemele de organizare a muncii în industria de confecţii presupun o diviziune avansată a muncii, aşezarea locurilor de muncă într-o linie continuă, deplasarea semifabricatelor de la un loc de muncă la altul fără întoarceri sau reveniri, realizarea într-un anumit ritm a produselor, ocuparea maximă a muncitorilor şi a utilajelor, utilizarea raţională a calificării fiecărui individ, controlul continuu şi eficient al calităţii produselor finite, o folosire raţională a mijloacelor circulante, reducerea manoperei specifice pe produs.

Baza de materii prime pentru un anumit domeniu de activitate reprezintă totalitatea produselor naturale şi/sau a semifabricatelor obţinute prin diverse procedee tehnologice şi care au o anumită destinaţie productivă. Exemplu: Pentru ramura textilă, materiile prime se consideră fibrele textile, iar baza de materii prime produsele naturale şi produsele chimice. Din fibre se obţin firele, iar apoi materialul textile care defineşte sortimentul viitoarelor confectii textile: confecţii din ţesături, tricoturi, sau confecţii din materiale textile cu proprietăti noi.Cu alte cuvinte, sortimentul depinde în acest caz de procesul tehnologic de fabricaţie de obţinere a materialului.