Elaborarea Politicilor Publice

1. Definirea politicilor publice

In sens restrans, o politica publica este produsul activitatii unei autoritati investite cu putere publica si legitimitate guvernamentala.

Politica publica exprima manifestarile si orientarile definite de autoritatile statului, ca puteri publice, centrale sau locale, in domenii sau activitati esentiale ce se desfasoara fie la nivel national, fie la nivel administrativ-teritorial.

O politica publica reprezinta un ansamblu de masuri luate de o autoritate legala si responsabila care vizeaza imbunatatirea conditiilor de viata ale cetatenilor sau conceperea unor masuri de stimulare a cresterii economice.

O politica publica se defineste prin patru elemente distincte:

- Ansamblul de actiuni intreprinse trebuie sa vizeze acelasi sector de activitate sau acelasi teritoriu;

- Actiunile intreprinse trebuie legate unele de altele;

- O politica publica trebuie conceputa in functie de obiectivele-tinta si de rezultate tangibile;

- O politica publica trebuie sa responsabilizeze, ea trebuie sa fie rezultatul unei vointe publice.

2. Stabilirea agendei

Studiile empirice asupra luarii deciziilor au relevant trei componente de baza ale procesului care lipseau din teoria clasica, si anume: procesul de stabilire a agendei, care determina ce decizii vor fi luate la anumite momente concrete, procesul de obtinere sau construire a unei reprezentari a problemei selectate pentru examinare si grupul de procese ce genereaza actiunile alternative dintre care aleg persoanele care au drept de decizie.

In viziunea lui Cobb, Ross si Ross, exista patru faze principale ale procesului de stabilire a agendei, pe masura ce problemele trec din agenda sistemica in agenda institutionala: problemele sunt mai intai initiate, sunt specificate apoi solutiile lor, sunt dezvoltate argumente in sprijinul problemelor propuse, si daca au success, problema intra in agenda institutionala. Initial, in studiile cu puternic accent pluralist s-a crezut ca problemele publice trec mereu din agenda publica in cea institutionala. S-a demonstrate insa mai tarziu ca o astfel de conceptie nu este intru totul adevarata. In activitatea politica putem distinge doua stadii:

- Faza de definire a unei probleme, de formulare a cererilor;

- Inscrierea in agenda, ce presupune analiza cererilor, stimulilor si problemelor si formularea propunerilor de raspuns la problemele identificate.

Aceasta distinctie intre doua faze nu inseamna neaparat ca prima o precede cronologic pe cea de-a doua. Intr-adevar, este posibil san e imaginam ca un raspuns exista deja si ca acesta este urmat de o faza de formulare a cererii. Pentru a intelege procesul de stabilire a agendei, trebuie sa intelegem mai intai cum ajung sa fie formulate cereri de implementare a unei politici de catre indivizi sau grupuri si cum ajung autoritatile sa raspunda acestor cereri sau invers, precum si conditiile care genereaza aceste cereri.

2.1.Definirea problemelor si formularea cererilor publice

Pentru inceput ne putem pune intrebarea fireasca: “Cum sunt generate problemele care determina interventia publica?” Desi deseori sunt acceptate ca atare, mijloacele si mecanismele prin care anumite probleme vin in atentia autoritatilor publice nu sunt deloc simple.

In analiza pe care o face cu privire la “problemele sociale”, Beker arata ca existenta unei probleme sociale rezulta din doa surse posibile:

- Carentele obiective ale unei societati;

- Dar in special decizia subiectiva a celor care desemneaza un astfel de fenomen ca problema sociala, in numele societatii (Beker, 1964).

Originea unei solicitari sociale si a nevoilor pe care aceasta solicitare se presupune ca trebuie sa le medieze se situeaza in sfera politicului. Nu exista transparenta totala, legatura directa intre social si politic; ceea ce inseamna ca nevoile nu se definesc sin u se enunta intr-o stare de vizibilitate perfecta. Aceasta este selective.