Etică în Administrația Publică

I.1. Există etică în administraţia publică?

Iată o întrebare, pe care ne-am pus-o ori de câte ori am intrat în contact direct cu structurile administraţiei publice şi în special cu funcţionarii publici din cadrul acesteia. Cu toate că funcţionarul public are tot ce-i trebuie –Statut, Cod de conduită, Regulament privind organizarea şi dezvoltarea carierei, Reglementări privind salarizarea, Agenţie Naţională a funcţionarilor publici -realitatea de zi cu zi este cu totul altfel; ne arată o administraţie publică ca un amestec eterogen de profesionişti şi oameni care plimbă hârtii sau care nu fac altceva decât să-i încurce pe alţii.

Rezultatele cercetãrii „Climatul Corupţiei” realizat de GFG în Europa Centralã şi de est la sfârşitul anului 2003 şi începutul anului 2004 aratã cã, în România, în topul sectoarelor de activitate percepute drept cele mai corupte se regãsesc: sistemul de sãnãtate 35%, sistemul judiciar 20%, poliţie 15%, administraţia 12%, birourile de relaţii cu clienţii 3%, sistemul educaţional( şcolile) 2%.

Conform unui sondaj realizat în anul 2000 de Banca Mondialã, în România cetãţenii cu venituri mici alocã 10 % pentru corupţie. Sondajul aratã cã ponderea costurilor corupţiei din venitul total este cu atât mai mare cu cât acesta este mai redus. Din cauza corupţiei, cei mai sãraci devin şi cei mai vulnerabili, pentru cã ei nu se bucurã de drepturile pe care le au dupã lege.

Studiile au arãtat cã, în România, principalele cauze ale corupţiei sunt lãcomia, calitatea legilor ( legile proaste), nerespectarea legilor ( legile care nu se aplicã).

Cauzele de corupţie ţin în mare mãsurã de sistemul administrativ, de sitemul de guvernare, de performanţa instituţiilor şi de buna rânduire a legilor şi practicilor care funcţioneazã în instituţiile şi autoritãţile publice.

Menită de a slăbi rezistenţa psihologică a celor implicaţi în afaceri, “mijloc de îmbogăţire necinstit” pentru cel ce o primeşte, un mod de a-ţi crea un avantaj competitiv pentru mulţi afacerişti, infracţiune în codul penal, mita a fost pentru români una dintre modalităţile cele mai des folosite pentru a“supravieţui” realităţilor economico-sociale şi asta din cele mai vechi timpuri, chiar dacă nu cunoşteau cuvântul acesta.

Semnalele de alarmă apărute în mass-media cu privire la comportamentele neetice ale funcţionarilor publici din România sunt din ce în ce mai dese în ultimii cinci ani, ceea ce afectează negativ performanţa întreprinzătorului român care se luptă cu corupţia şi birocraţia generată de sectorul public.

Un sistem legal şi juridic adecvat dar şi o preocupare susţinută din partea managerilor pentru pregătirea şi perfecţionarea în rezolvarea dilemelor etice, cu ajutorul specialiştilor şi a consultanţilor, sunt principalele metode în asigurarea unui climat etic, respectării standardelor din acest domeniu, atât la nivelul întregii societăţi cât şi în interiorul organizaţiilor. Instrumente de lucru simple şi nu foarte costisitoare stau la dispoziţia executivilor locali sau a celor de la nivel central : scrisorile către cetăţeni, programele de moitorizare a climatului etic din organizaţie sau auditurile de etică, codurile de etică, regulamnetele de ordine interioară sau programele de pregătire devin documente active în acest sens. În plus, şi acesta este unul dintre aspectele vitale pentru asigurarea comportamentului etic, managerul public trebuie să fie un exemplu de comportament integru pentru angajaţii săi dar şi pentru comunitate în general.

I.2. Ce este etica ?

Noţiunea de etică are acelaşi înţeles cu cea de morală, ele au aceeaşi provenienţă în latină ca şi în greaca veche, ele fac trimitere la obiceiurile, moravurile unei societăţi, principiile morale ale acesteia sau la ştiinţa ei.

Conceptul de morală se referă la un anumit cod social, la un ansamblu de reguli cărora trebuie să ne supunem pentru a fi admişi într-o societate dată.

Definiţii :

• Etica, conform dictionarului este "ştiinţa care se ocupă cu studiul priincipiilor morale, cu legile lor de dezvoltare şi cu rolul în viaţa socială".

• Etica reprezintă un set de reguli care definesc ceea ce este drept şi greşit în conduita noastră. Din această definiţie reiese întrebarea despre ceea ce ar putea reprezenta regulile. Acest termen poate include: legislaţia, codurile de conduită nescrise, dar general acceptate drept ghiduri de comportament. Prin urmare fiecare individ are propriile sale idei despre ceea ce înseamnă un comportament etic bazat pe propriile sale valori.

• Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă un ansamblu de relaţii faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţă de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane, toţi avem legături unii faţă de alţii, ci la calitatea acestor legături.