Evaluarea Performanțelor Profesionale

CAP. I. EVALUAREA PERFORMANTELOR PROFESIONALE

ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE

1.1. Rolul si particularitatile resurselor umane în cadrul organizatiei

Rolul primordial al resurselor umane la scara întregii societatii se regaseste si la nivelul organizatiei, fapt recunoscut si argumentat de numerosi oameni de stiinta din diferite tari si de practica manageriala a firmelor competitive pe plan national. Principalele elemente care o demonstreaza sunt urmatoarele:

a) Forta de munca este singura creatoare de valoare de întrebuintare. În fapt, firma reprezinta celula economica de baza a societatii în care se creeaza de catre oameni produse si servicii indispensabile extinderii si dezvoltarii populatiei.

b) Resursa umana este singura creatoare, nu numai sub aspect economic ci si sub aspect spiritual si stiintific. Generarea de noi idei concretizate in produse, tehnologii, metode de conducere, solutii organizatorice noi s.a. este apanajul exclusiv al omului.

c) Eficacitatea si eficienta utilizarii resurselor financiare, materiale si informationale depind într-o masura hotarâtoare de resursele umane. Practica activitatii economice releva nu putine situatii când întreprinderi, înzestrate la fel tehnic-financiar si informational sau la niveluri foarte apropiate, obtin performante economice sensibil diferite.

Unii specialisti abordeaza resursa umana drept capital uman al organizatiei. Argumentele principale pe care se bazeaza sunt urmatoarele: abilitatile si cunostintele fortei de munca reprezinta capital întrucât ele amplifica productivitatea organizatiei resurselor firmei, începând cu cele umane; resursele umane ale firmei încorporeaza investitii ale acesteia, ca si celelalte forme de capital din firma; pe piata resurselor umane salariatii organizatiei au valoare si li se atribuie un pret datorita cererii existente din partea altor firme. în consecinta, managementul organizatiei este necesar sa trateze resursele umane nu numai ca o resursa a sa, dar si ca un capital care sa-i valorifice valentele sale.

Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifica însa o subevaluare a resurselor materiale, financiare si informationale. Conceperea sistemica a firmei implica abordarea resurselor umane în strânsa interdependenta cu celelalte resurse, pornind de la obiectivele fundamentale la a caror realizare concura împreuna, de la conexiunile de esenta ce exista între ele. Suprasolicitarea resurselor umane în detrimentul celorlalte afecteaza echilibrul dinamic al organizatiei ce conditioneaza functionarea si dezvoltarea sa profitabila.

Consacrarea unui subcapitol special managementului resurselor umane în cadrul managementului de ansamblu al organizatiei are în vedere faptul ca oamenii reprezinta, alaturi de informatii, principalele materii prime ale managementului. Ca atare, este absolut firesc sa fie abordata în mod special de sine statator, asigurând o tratare sistemica a ansamblului problematicii manageriale.

Data fiind importanta si specificul lor deosebite, resursele umane fac, în ultimele doua decenii, si obiectul special de studiu al unei subramuri de baza a managementului - managementul resurselor umane.

În literatura de specialitate, managementul a fost definit de Mary Parker Follet ca fiind "arta de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor" .

Dupa alti autori, o modalitate mai concisa de spune acelasi lucru este aceea conform careia managementul înseamna a pune pe altii sa faca treaba" .

Daca se au în vedere definitiile deja prezentate, precum si una din definitiile de lucru, considerata simpla si utila, data managementului, conform careia esenta acestuia consta în "atingerea unor obiective predeterminate prin intermediul altor oameni" sau, dupa cum afirma De Cenzo, "în obtinerea unor activitati eficiente ca si prin intermediul altor oameni" , rezulta ca managementul resurselor umane este vital, deoarece sintetizeaza si exprima cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umana.

De asemenea, managementul resurselor umane este, dupa cum se exprima George T. Milkovich si John W. Boudreau, un domeniu stiintific deosebit de important si în acelasi timp fascinant, deoarece implica oameni si decizii în legatura cu acestia.