Evoluția Pieței Muncii în România

CAPITOLUL I. EVOLUŢIA PIEŢEI MUNCII ÎN ROMÂNIA

1.1. Piaţa muncii în România – caracteristici principale

Efectuarea unui studiu cuprinzător cu privire la piaţa muncii în România, presupune atât cunoaşterea proceselor, realităţilor şi tendinţelor la nivelul întregii ţări cât şi cunoaşterea fenomenelor manifestate pe această piaţă de-a lungul anilor. Piaţa muncii cuprinde aspecte referitoare la ocuparea cererii de lucru dinamica salariilor, aspectele legate de şomaj şi consecinţele acestuia.

Descreşterea sectorului de stat şi creşterea sectorului privat constituie fundalul general al analizei. Majoritatea modificărilor apărute în ultimii ani pe piaţa muncii în România se aseamănă cu cele din alte ţări aflate în tranziţie. Numărul celor din sectorul privat a crescut,iar cele din industria din sectorul de stat au scăzut.

O analiză detaliată scoate în evidentă existenţa de două tipuri de sectoare în economia românească: unul “protejat” şi unul “expus”.

Sectorul protejat este acel sector care a beneficiat de un tratament preferenţial din partea statului.

Caracteristici principale ale Pieţei muncii în România.

 noua piaţă a muncii în formare.

Consolidarea noii pieţe este un process îndelungat, dificil şi contradictoriu.

 piaţa cu o sferă de cuprindere limitată.

Piaţa muncii privită ca proces de apariţie şi dezvoltare presupune reglementarea relaţiilor de muncă dintre patroni şi salariaţi.

Patru cauze ne fac să considerăm ca o parte a relaţiilor de muncă din sectorul privat iese de sub incidenţa pieţei organizate.

- Pe aria de informaţii cu privire la forţa de muncă din sectorul respective.

- Insuficiente legislative, conjugate cu birocraţia cu privire la reglementarea raporturilor de muncă.

- Inexistenţa unor instituţii de supraveghere şi control cu privire la aplicarea legislaţiei muncii.

- Insuficienţe ce privesc soluţionarea conflictelor de muncă.

 piaţa muncii tensionată.

Această evoluează ca o piaţa tensionată, rigidă cu puternice dezechilibre structural şi teritoriale.

 Dimensiuni apreciabile şi tendinţe de extindere a pieţei paralele a muncii.

1.2. Caracteristici privind evoloţia pieţei în România

În întreaga evoluţie a societăţii omeneşti forţa de muncă a reprezentat componenta principală a factorilor de producţie. Inexistenţa forţei de muncă ar face imposibilă viaţa economică social. Ea reprezintă factorul viu activ al vieţii economice prin a cărei intervenţii directe sau indirecte devin posibile producţia şi celelalte activităţi economice inclusiv valorificarea instrumentelor de producţie ale societăţii.

Funcţionare normală a pieţei muncii şi în mod special asigurarea echilibrului ofertei de forţă de muncă cu cererea de forţa de muncă deplin, în principal de acţiunea combinată şi simultană a unei multitudini de factori din afara sau din interiorul acestei pieţe.

Cunoaşterea tuturor factorilor ce influenţează cererea de fortţă de muncă, gestionarea acestora şi a resurselor umane în scopul echilibrării cu oferta de forţa de muncă este o ntreprindere amplă şi anevoioasă care trebuie să pornească de la două cifre relativ cunoscute: volumul nevoilor de muncă şi volumul ofertei de muncă. Dar cererea de forţa de muncă în România deocamdată nu poate fi certă. Cele 9.493 mii de persoane ocupate în 1995 si 9.234 mii in 2002 au corespuns unei nevoi anterioare unei structuri a economiei care in prezent este depăşită. În ce priveşte oferta situaţia ei nu este întrutotul clară. Ea este incertă în mare parte ca urmare a schimbărilor produse în sistemul şcolar în special în legătură cu durata şi structura învătământului, acceptarea unei persoane de a lucra în munci inferioare pregătirii lor, politica de liberalizare natalitatea, emigrările etc. cu 998.432 someri inregistati in anul 1995, 1.130.296 în anul 1999, 1.007.131 in anul 2000 si 760.623 in 2002, greutăţile cresc în paralel cu menţinerea şi chiar accentuarea unei psihologii pesimiste.

Funcționarea normală a pieței muncii împreună cu echilibrul cererii și al ofertei forței de muncă depinde de acțiunea unor factori din interiorul sau exteriorul pieței. Cererea forței de muncă din România cât și oferta acesteia sunt incerte. Oferta este inclară din cauza schimbărilor produse în învățămant, în legătură cu structura și durata învățămantului, datorită emigrărilor şi a natalității.

Factorii cererii sunt căi flexibile ale ofertei forței de muncă, cererea este ușor modificată, iar oferta rigidă; de aceea căutăm să delimităm factorii lor de echilibru.

Factorii de influentă cei mai implicați sunt economici, demografici, psihosociali, interni și externi. Printre factorii cei mai importanți care influențează evoluția pieței muncii enumerăm:

a) Poziția forței muncii în procesul de reformă și tranziție primul factor, subiectiv,de natură obțională, care modelează și ordonează relațiile dintre actorii sociali și cele ale raportului de muncă etc.

b) Accelerarea și accentuarea proceselor de integrare economică în special evoluția spre structurile europene moderne. Acest factor încearcă să combine elementele naționale cu cele internaționale, așa fel încat alaturi de circulația mărfurilor și a capitaluiui să se realizeze si circulația forței de muncă,a persoanelor, astfel să permită incurajarea emigrației și migrației. În prezent această circulație este selectivă, migrația tineretului se menține in cote maxime, iar întoarcerea este modestă, redusă.

c) Impactul sectorului demografic asupra ofertei de forță de muncă a calității acesteia și a sarcinii de întreținere aparține populației ocupate. Estimările actuale arată că populația în varstă de muncă,populația activă,a crescut continuu pana in 2005 iar dupa s-a redus. Procesul de îmbătrânire demografică continuă să crească din cauza migrației persoanelor tinere. Populația ocupată v-a crește sarcina de creare a resurselor necesare populației inactive.

d) Distorsiunea şi evoluția atipică a structurilor ocupaționale. Pentru o țară europeană ponderea rurală este mult prea mare, populația ocupată din agricultură crează dificultați în modernizarea și dezvoltarea ruralului.

e) Vulnerabilitatea accentuată în fața șomajului a forței de muncă tinere și a celei feminine cu influențe în sistemul de formare și educație, ca metodă de a flexibiliza oferta de muncă.

Ca și concluzie putem spune că problema nu poate fi rezolvată exclusiv de piața muncii, aceasta fiind dependentă intr-o mare măsură de menținerea sub control a puterii simultane și combinate a factorilor enumerați. In continuare piața muncii, rămâne dezechilibrată, rigidă și marcată de efectul ofertei asupra cererii de forță de muncă.

Si, in aceste conditii, nemultumirile sociale inregistreaza cote inalte se exercita presiuni, puternice inca, asupra structurilor de putere, reforma economica derulandu-se oarecum necorespunzator, iar perspectivele redresarii se indeparteaza tot mai mult.