Executarea Silită

Definirea executării silite

Executarea silită reprezintă ultima etapă a procedurii fiscale, care cuprinde perceperea, urmărirea şi lichidarea drepturilor fiscale. Aceasta garantează puterea juridică a obligaţiilor patrimoniale, inclusiv a celor bugetare. Executarea silită nu reprezintă o formă a răspunderii juridice, o sancţiune, ci o modalitate de executare a obligaţiilor bugetare.

Resursele principale în bugetele locale sunt impozitele şi taxele care trebuie urmărite, atât în ceea ce priveşte baza de impozitare (sursa) cât şi modul de încasare a lor. Bazele de impozitare sunt urmăribile în cadrul Serviciilor de Impunere şi Constatare Impozite şi Taxe Persoane Fizice şi Juridice unde se întocmesc obligaţiile de plată care devin creanţe bugetare. Obligaţiile de plată devin titluri executorii la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată. Executarea acestor creanţe bugetare se face în cadrul Serviciului Urmărire Incasări Impozite şi Taxe Persoane Fizice şi Juridice.

Condiţii generale ale executării silite

În materia executării obligaţiilor bugetare există regula conform căreia debitorul trebuie să îndeplinească de bunăvoie obligaţia prin efectuarea plăţii, totuşi, în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţia, în cuantumul şi la termenul stabilit, creditorul, pentru a valorifica dreptul său subiectiv patrimonial pe care-l are asupra debitorului, poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a-l sili la executare, în acest caz creditorul va cere executarea silită.

În situaţia în care debitorii obligaţiilor fiscale nu-şi execută obligaţiile la scadenţă şi în cuantumul stabilit prin titlul de creanţă, ia naştere dreptul titularul bugetului public (creditorul fiscal) de a trece la executarea silită a creanţelor fiscale. Caracterul executoriu al titlului de creanţă fiscală face ca procedura de executare silită să poată fi declanşată direct, de către organele administrativ-financiare, nefiind necesară intervenţia justiţiei. În cazul în care debitorul nu şi-a achitat obligaţiile de plată, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plată, prin care i se notifică acestuia suma de plată datorată. În termen de 15 zile debitorul urmează să-şi achite obligaţiile restante sau să facă dovada achitării acestora. Înştiinţarea de plată este actul premergător executării silite. Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înştiinţarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somaţii, în care îi va face cunoscut debitorului că în termen de 15 zile este obligat să efectueze plata sumelor datorate. Somaţia este primul act de executare silită şi este obligatorie indiferent de modalitatea de executare silită ce va fi aplicată. Somaţia va fi însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu sau un alt înscris căruia legea îi recunoaşte titlul de executoriu. Debitorul va semna adeverinţa de primire a somaţiei, care va fi păstrată la dosarul de executare. Somaţia este obligatorie şi se va comunica debitorului prin poştă sau prin organul de executare.

La fel ca şi plata, executarea silită în cazul obligaţiilor fiscale, al căror obiect este plata unei sume de bani, aceasta se va face întotdeauna în natură şi nu prin echivalent.

Pentru trecerea la executarea silită a creanţelor bugetare se cere îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) existenţa unui titlu executoriu. Astfel, art. 136 din O.G. nr. 92/2003 statuează că „executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit procedurilor prezentului cod de organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.

Actul în cuprinsul căruia s-a înscris creanţa bugetară, denumit titlu executoriu, va conţine: denumirea organului emitent, data la care îşi produce efectele, numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare, cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului, data întocmirii titlului, ştampila şi semnătura organului de executare.

Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe bugetare, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor de executare competente. În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe nu cuprind unul din următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare trebuie să restituie de îndată titlurile executorii organelor emitente.

Când titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de un alt organ, organul de executare are obligaţia de a confirma primirea, în termen de 30 de zile. În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe nu cuprind unul din elementele: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare trebuie să restituie de îndată titlurile executorii organelor emitente.

Atunci când instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local sau de stat. În cazul în care autorităţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii, privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

b) creanţa bugetară să fie exigibilă. Are caracter exigibil creanţa ajunsă la scadenţă, care poate fi pretinsă, căreia i se poate cere de îndată executarea, la nevoie silită. Creanţa bugetară devine executorie şi titlul care o constată devine executoriu, la data scadenţei, prin expirarea termenului de plată prevăzut de normele legale.

Dacă există un decalaj de timp între momentul emiterii titlului executoriu şi data scadenţei, putem considera creanţa bugetară ca fiind afectată de un termen suspensiv, în favoarea debitorului. În această situaţie, creanţa devine exigibilă numai în momentul împlinirii termenului.