Fenomenul birocratic în administrația publică și impactul său

I. Birocraţia

Birocraţia ca expresie a funcţionării instituţiilor publice apare ca fenomen normal, obiectiv determinat de organizarea şi funcţionarea colectivităţilor umane în forme de tip statal şi datorită caracterului de ordine pe care îl imprimă activităţii administrative; ea este implicată în prestarea de servicii sau activităţi specifice şi obţine,produce,consumă sau distribuie informaţie.

Aşezată pe baze ştiinţifice, birocraţia poate fi deplin compatibilă cu valorile democraţiei: securitate naţională, siguranţa şi libertatea reciprocă a indivizilor, productivitate sporită, eficienţă în activităţile socio-economice etc. În anumite limite, ea este indispensabilă şi, practic, orice organizaţie- de la o fabrică de confecţii la o uzină constructoare de maşini,de la o organizaţie religioasă la un guvern- va fi întotdeauna birocratizată.

Totodată, se constată că în prezent, noţiunea de birocraţie are trei sensuri principale, semnificând:

- putere sau activitate birocratică;

- categorie socială a birocraţilor;

- modul de organizare birocratic.

Puterea birocratică apare ca un fenomen inevitabil, ţinând seama de elementele generale ale exercitării puterii în societăţile moderne şi de trăsături caracteristice ale sistemelor administrative pe care le generează. Astfel, pentru a îndeplini în mod eficient sarcinile care îi sunt repartizate, orice organizare birocratică a administraţiei urmează să-şi dezvolte trăsăturile caracteristice care favorizează manifestarea propriei puteri.

Odată ce este instituţionalizată, administraţia stabileşte, cu mediul în care acţionează, relaţii ce îi amplifică autonomia şi îi conferă o competenţă de iniţiativă şi o legitimitate proprie, independentă de aceea pe care o are puterea politică.

De asemenea, perenitatea organizării birocratice a administraţiei se explică prin necesitatea unei structuri ierarhice în societate. Factorii organizaţionali operează în două moduri:

- într-un mod pozitiv, ei asigură superioritatea relativă a serviciilor administrative asupra autorităţilor politice care urmează să le controleze activitatea;

- într-un mod negativ, ei tind să scoată administraţia de sub orice influenţă exterioară, astfel încât să prevaleze propriile scopuri ale acesteia.

Noţiunea de birocraţie nu poate fi concepută în afara categoriei sociale a birocraţilor. Aceasta este compusă din funcţionarii publici care contribuie la îndeplinirea misiunilor administraţiei, beneficiind de drepturi, dar şi de îndatoriri. Astfel, ei trebuie să aibă stabilitate şi să fie apăraţi împotriva presiunilor interne sau externe, supunându-se riguros reglementărilor juridice. Administraţia trebuie să dispună, totuşi, de dreptul de apreciere, de aşa numita putere discreţionară asupra momentului şi modalităţilor de acţiune. De asemenea, administraţia are controlul mijloacelor juridice, materiale şi umane ale conducerii, precum şi a concepţiei şi acţiunii sale.

Modul de organizare birocratic este o condiţie a autonomiei statului însuşi, asigură tradiţia în domeniul funcţiei publice şi întăreşte disciplina reglementată de acte normative. Faţă de un personal politic schimbător, instituţiile administraţiei reprezintă continuitatea, permanenţa si stabilitatea, astfel încât ea îsi sporeşte influenţa asupra societăţii. Organizarea birocratică, având propria legitimitate, devine astfel o adevărată apărătoare a interesului general faţă de interesele personale ale oamenilor politici.

Organizarea birocratică este în primul rând o organizare monocratică, adică un sistem bine ordonat de dominare şi de subordonare în care se exercită un control al gradelor inferioare de către superiori.

Ideea centrală pe care se bazează funcţionarea birocraţiei moderne constă în definirea oficială a unor responsabilităţi ale servitorilor publici prin intermediul legilor şi regulamentelor.

Cu implicaţiile sale interne şi externe, modelul birocratic se află la baza arhitecturii tuturor sistemelor administrative contemporane.

II. Modelul birocratic al lui Weber

În viziunea lui Max Weber organizarea birocratică reprezintă un tip de dominaţie „raţional-legală”, în care autoritatea este fondată pe un statut legal, adică norme juridice, definind într-o manieră abstractă, obiectivă şi deci ratională modul de exercitare a puterii. Weber crede că birocraţia are un rol esenţial în reglarea şi controlul societăţilor moderne. Pentru el, birocraţia este imperios necesară menţinerii civilizatiei în societatea modernă.

Birocraţia este unul dintre posibilele sisteme de dominare şi reprezintă forma tipică de organizare, proprie unui stat avansat al civilizaţiei umane.