Formarea Opiniei Publice si Impactul Acesteia asupra Politicii Publice

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Formarea Opiniei Publice si Impactul Acesteia asupra Politicii Publice.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 87 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Luminita Popescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domenii: Stiinta Administratiei, Stiinte Politice

Cuprins

Introducere 3
CAPITOLUL 1. Fenomenul opiniei publice 5
1.1. Definiţii 5
1.2. Paradigme şi perspective 8
1.3. Natura şi caracteristicile opiniei publice 11
1.4. Tema şi conţinutul opiniei publice 17
CAPITOLUL 2. Procesul formării opiniei publice 19
2.1. Tipurile opiniei publice 19
2.2. Mecanismele şi elementele formării opiniei publice 21
2.3. Legile şi tehnicile de investigare ale opiniei publice 24
2.4. Factori de influenţă asupra opiniei publice 29
CAPITOLUL 3. Studiul politicilor publice 32
3.1. Definiţie şi concepte cheie 32
3.2. Probleme de politică publică 34
3.3. Actori şi instituţii 39
3.4. Tipologia politicilor publice 46
CAPITOLUL 4. Formularea şi implementarea politicilor publice 50
4.1. Aspecte conceptuale 50
4.2. Procesul de luare a deciziei 53
4.3. Perspectivele şi realităţile implementării politicii publice 60
4.4. Decizii şi criterii decizionale. Criteriul interesului public 66
4.5. Teoria libertăţii de exprimare 71
Concluzii 84
Bibliografie 86

Extras din document

Introducere

Administraţia publică reprezintă o structură complexă, bazată atât pe principiul democraţiei cât şi pe principiul separării puterilor în stat. În acest context opinia publică reprezintă liantul dintre administraţia publică-fie ea locală sau centrală şi cetăţeni.

Istoria civilizaţiei umane poate fi privită, din perspectiva configurării statului, ca istorie a raporturilor între indivizi, precum şi a raporturilor juridice între individ şi stat, fiecare dintre aceste entităţi fiind titulare de drepturi şi obli-gaţii. Dacă ne referim la cele două noţiuni ca drepturi, şi respectiv îndatoriri cetăţeneşti, la locul lor în ansamblul societal, ele definesc un stat ca fiind democratic, un stat de drept sau. dimpotrivă, ca un stat totalitar. În societatea modernă, practic orice individ, instituţii sau autorităţi publice, partide şi organizaţii sindicale, societăţi comerciale şi aşa mai departe au drepturi şi obligaţii. O parte dintre acestea derivă din constituţie sau din diferite alte acte normative adoptate de Parlament sau de Guvern. Modul în care subiectele de drept îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile asumate defineşte, la rândul său, gradul de civilizaţie al unui popor. Într-o societate civilizată, respec-tarea drepturilor şi îndatoririlor civice sau a obligaţiilor civile apare ca o înde-letnicire firească. La rândul său, într-o asemenea societate, exercitarea drepturi-lor, indiferent care ar fi natura şi conţinutul lor, nu poate da naştere la abuzuri-ca practică sau fenomen social.

Înţelegerea şi cunoaşterea ştiinţifică a oricărei materii este înlesnită de identificarea noţiunilor de bază, prin acesta putându-se descoperi esenţa feno-menului cercetat. Având în vedere importanţa deosebită pe care o ridică feno-menul administraţiei publice în ţara noastră, în urma evenimentelor din 1989, am găsit necesară abordarea temei de faţă, “Formarea opiniei publice şi influenţa ei asupra politicii publice.” Legiuitorul a dat o importanţă deosebită influenţei opiniei publice asupra politicii, consacrând acest drept al cetăţenilor în legea fundamentală a ţării- Constituţia României.

Pentru realizarea acestei lucrări mi-am propus o sinteză, înglobând puncte de vedere ale cercetătorilor mai ales, prevederi legale cuprinse în acte norma-tive apărute în decursul timpului, semnalarea acestor aspecte contemporane legate de această temă, având ca obiectiv o corectă interpretare şi înţelegere a opiniei publice dar şi a politicilor publice. În raport cu obiectivul propus prin tratarea acestei teme, am structurat analiza pe patru capitole şi anume:

Capitolul 1. Fenomenul opiniei publice

Capitolul 2. Procesul formării opiniei publice

Capitolul 3. Studiul politicilor publice

Capitolul 4. Formularea şi implementarea politicilor publice.

Astfel, în timp ce capitolele 1 şi 3 au caracter istoric ele prezentând originile şi evoluţia opiniei publice, respectiv a politicii publice, următoarele două capitole ( 2 şi 4 ) au caracter analitic prezentând analiza proceselor de formare, formulare şi implementare a politicii publice ţinând cont de opinia cetăţenilor. Creşterea aşteptărilor cetăţenilor de la administraţia publică influenţează în unele cazuri negativ procesul formulării politicilor publice şi de asemenea îngreunând implementarea acestora. Prin consultarea opiniei publice se asigură o mai bună analiză a opţiunilor disponibile dar şi alegerea soluţiei cu şansele cele mai mari de reuşită şi care pe termen lung va produce cele mai multe efecte pozitive.

Capitolul 1. Fenomenul opiniei publice

1.1. Definiţii

Opinia publică reprezintă unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de me-diile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. În pofida foarte deselor menţionări şi cercetări la adresa sa, conceptul de opiniei publică rămâne însă unul foarte controversat. Cercetătorii au avut de cele mai multe ori păreri contrare în abordarea conceptuală a opiniei publice şi chiar în încercarea de a defini însuşi conceptul de opinie publică. Din această cauză conceptul a devenit din ce în ce mai incert, până când a ajuns, practic, inutilizabil.

Prin alăturarea termenilor “opinie” şi “publică”, cercetătorii iluminişti au avut în vedere universalitatea, obiectivitatea şi raţiunea. Pe de altă parte, termenul “opinie” luat separate, sugerează subiectivism şi nesiguranţă. Alăturarea celor doi termeni reprezintă o încercare liberal-filosofică de a contopi individual cu mulţimea, de a crea o legătură între bunăstarea colectivă şi preferinţele şi ideile individuale. Din această cauză încercările de definire a conceptului de opinie publică au oscilat între definirea lui ca ţinând cont de colectivitate, pe de o parte şi definirea lui ca vizând indivizii, pe de altă parte. În 1965 existau în literatura de specialitate circa 50 de definiţii ale conceptului de opinie publică. În perioada anilor 1950-1960 se înmulţiseră vocile care cereau renunţarea la acest concept de aceea s-a încercat o sistematizare şi unificare a celr aproximativ 50 de definiţii existente. Pentru a se reuşi acest demers definiţiile au fost încadrate în două moduri distincte în care opinia publică poate fi definită ca raţionalitate, cu funcţii de coagulare a opiniilor individuale şi de luare a deciziei în democraţie şi, respectiv, opinia publică înţeleasă ca instanţă de control social, cu funcţie de menţinere a coeziunii sociale şi de asigurare a unui grad de consens suficient pentru acţiuni şi decizii. Nu există o definiţie general acceptată a opiniei publice dar putem defini acest concept pe baza unor trăsături şi abordări acceptate de majoritatea cercetătorilor conceptului de opinie publică.

Etimologia cuvântului “opinie” derivă din latinescul “opinari” care înseamnă a gândi, a crede, a formula o părere şi este expresia unei convingeri subiective într-o anumită problemă, faţă de o anumită situaţie. Asociat, terme-nul “publicus”, derivat de la “populus” înseamnă “popor.” Alăturarea celor doi termeni reprezintă din punct de vedere etimologic părerea poporului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Formarea Opiniei Publice si Impactul Acesteia asupra Politicii Publice.doc

Alte informatii

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Administraţie Publică