Funcționari publici

Consideratii generale

Functionarul public este investit cu atributiile care îi determina competenta, nu de catre cel care l-a numit, ci de catre lege, care organizeaza functia în vederea satisfacerii unui interes general. Legea organizeaza functia cu atributiile stabilite pentru aceasta si oricare persoana, care întruneste conditiile legii, poate aspira la accesul si exercitarea functiei respective.Functiile publice sunt exercitate de catre persoane fizice care îsi fac din aceasta exercitare o cariera.Prin numirea în functia publica, functionarul este investit cu un statut legal în care sunt prevazute drepturile si obligatiile acestuia. Situatia juridica a functionarului public este asadar statutara.Fiecare functionar public are un drept personal la avansare în functie, la inamovibilitate sau stabilitate, la salariu etc..

Prin individualizarea efectuata la investirea în functia publica, dreptul sau la functia publica poate fi aparat de titular în conformitate cu prevederile legale. Astfel de drepturi sunt publice, iar functionarul le detine pe durata exercitarii functiei, fiind conferite în interes general, cu scopul de a acorda titularului functiei garantii în îndeplinirea atributiilor sale. Functionarul public poate, asa cum am mai aratat, sa-si apere drepturile conferite de lege în conditiile procedurii contenciosului administrativ.

Fiind atribuite în interes general, aceste drepturi pot fi amplificate, dimensionate sau suprimate prin lege, în scopul cresterii eficacitatii serviciului public.Drepturile si obligatiile generale ale functionarilor publici se regasesc în Statutului functionarilor publici, adoptat prin Legea nr. 188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare.

Asa cum se apreciaza în mod intemeiat, în realitatea juridica nu exista drepturi si obligatii independente unele de celelalte .Prin urmare fiecarui drept îi corespunde o obligatie corelativa si fiecare obligatie se naste la rândul ei dintr-un drept.

Printre drepturile cu caracter general as putea enumera:

- dreptul de a avea opinii proprii;

- dreptul de asociere în organizatii profesionale ori în sindicate;

- dreptul la stabilitate în conditiile legii;

- dreptul la promovare în functii, în categorii, în clase si grade profesionale;

- dreptul la ajutor material în caz de incapacitate temporara de munca;

- dreptul la concediul de odihna;

- dreptul la pensie, iar în caz de deces, urmasii acestora au dreptul la pensie de urmas în conditiile legii.

Consider ca drepturile functionarilor publici se impart în doua categorii: drepturi de functie si drepturi personale.

Drepturile de functie sunt acele drepturi necesare fiecarui functionar pentru a indeplini functia cu care este investit. Ele sunt prevazute de normele juridice de organizare si functionare a organului din care face parte functionarul.

Exercitarea dreptului de functie este obligatoriu pentru functionarul public, caci atributiile i-au fost incredintate pentru a desfasura actiuni pe care s-a angajat sa le indeplineasca in conditiile cadrului legal.

Drepturile personale sunt acele drepturi oarecum comune pentru toti functionarii: dreptul la salariu, dreptul la odihna, dreptul la asigurare medicala, dreptul la protectie.

Daca institutia publica are dreptul sa pretinda de la functionar un comportament profesional si extraprofesional adecvat, la rândul sau, si functionarul este indrituit sa ceara si sa obtina de la serviciul public în care este integrat, respectarea drepturilor care îi sunt recunoscute si garantate de lege.

Dreptul la cariera

Notiunea de cariera evoca dezvoltarea în timp a situatiei juridice a functionarului public, de la recrutare pâna la sfârsitul activitatii profesionale, deci, de la emiterea actului din care se naste raportul de serviciu, pâna la emiterea celui de încetare a acestui raport.

Dreptul functionarilor publici la profesie este consemnat de normele juridice care prevad conditia calificarii profesionale pentru ocuparea diferitelor functii în administratia publica.

Fiecare functie necesita o anumita pregatire medie sau superioara atestata prin diploma eliberata de institutiile abilitate. Exista astfel prevederi pentru diferitele categorii de functionari cu statute sau reglementari speciale.

Dreptul la exercitarea functiei pe care îl au functionarii publici trebuie privit si în raport cu administratia publica. Administratia este obligata sa asigure exercitarea atributiilor stabilite de lege pentru functionarii publici. Organele administratiei publice trebuie sa sprijine, sa asigure realizarea atributiilor de serviciu pe care le au functionarii acestor organe.

Când functionarul este impiedicat sa-si exercite dreptul sau la o functie, administratia este obligata sa intervina si sa asigure realizarea functiei publice. Interventia administratiei poate fi variata si poate cuprinde mijloace de convingere sau de constrangere, în cazuri extreme.

Continuitatea în functie nu poate avea totdeauna caracterul unei stabilitati absolute. Acest lucru nu este posibil pentru multe categorii de functionari ai administratiei deoarece, acesti functionari, în cariera lor parcurg diferite trepte ierarhice pe calea promovarii.

Stabilitatea în functie este relativa si subliniaza continuitatea folosirii în cadrul administratiei publice, dar si în alte functii decât cea initiala. Trecerea în alta functie se poate datora si altor motive, ca de pilda necesitatea trecerii intr-un alt post, delegarea, detasarea sau transferul în interesul serviciului.

De asemenea, trecerea dintr-o functie in alta se poate face si din necesitatile pe care le au diferite organe ale administratiei publice, dar si la cererea functionarilor.