Geneza și apariția ideii de separație a puterilor în stat

Consideratii introductive

Inca din cele mai vechi timpuri s-a discutat si implicit s-a pus problema separatiei puterilor statului, in vederea specializarii activitatilor statale adica stabilirea unor organe cu autoritate care sa aiba anumite responsabilitati si sa desfasoare permanent acelasi tip de activitate. Teoria separatiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, în promovarea sistemului reprezentativ, adica în valorificarea democratica a relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul, natiunea) si organizarea statala a puterii politice, în cautarea, în chiar organizarea statala si functionarea puterii, a garantiilorexercitarii drepturilor omului si cetatea¬nului. Este o teorie care a stat la baza elaborarii constitutiilor, afirmatiile din Declaratia drepturilor omului si cetateanului (1789 Franta) stând marturie în acest sens.

Cu privire la continutul lucrarii trebuie spus ca aceasta are doua parti distincte.Prima parte a lucrarii prezinta principiul separatiei puterilor in stat asa cum este vazut si analizat prin prisma filozofilor si teoreticienior John Locke, Montesquieu si Jean Jaques Rousseau.In cea de a doua parte lucrarea prezinta o analiza a principiului mai sus amintit asa cum apare el in spatiul romanesc al momentului dar si al deceniilor trecute.

Statul are de indeplinit trei functii fundamentale carora le corespund trei puteri: functia legislativa, functia executiva si functia jurisdictionale.Punerea in echilibru a acestor puteri, prin mijloace de control a uneia fata de celelalte,stavilind astfel tendinta de a acapara toata puterea si de a abuza de ea, este conditia armoniei sociale si garantia libertatii umane.Punerea de greutatea si contra-greutate in talerele puterilor pentru ca nici una sa nu le domine pe celelalte.Asadar, nu este atat vorba de o separatie a puterilor, cat despre un “echilibru al puterilor”.

Capitolul I

1.1 Originea principiului separatiei puterilor in stat

Cel care a vorbit pentru prima data de separatia puterilor in stat, ca principiu, a fost filosoful englez John Locke acesta fiind urmat de Montesquieu.Sursele acestui principiu se afla in antichitate.Multi dintre ganditorii, filosofii si istoricii acelei vremi ne-au lasat dovezi si reflecsii despre organizarea puterilor si inceputurile divizarii ei in Sparta si mai ales Atena.

Primul autor, care, desi nu a elaborat teoria separatiei puterilor in stat, a sugerat-o prin descrierea facuta statului atenian este Aristotel care in lucrarea sa “Politica”, constata coexistenta in stat a unor diferite organe diferite cu atributii precis determinate, precum:Adunarea Generala, Corpul Magistratilor(functionarilor) si Corpul judecatoresc.In orice stat, spune Aristotel, sunt trei parti.Aceste parti, odata bine organizate, statul intreg este in mod necesar bine organizat el insusi.Cea dintai dintre cele trei parti este Adunarea Generala, care delibereaza cu privirea la afacerile publice;a doua este Corpul magistratilor, caruia trebuie sa i se hotarasca natura, atributiile si modul de numire, iar a treia este Corpul judecatoresc.In conceptia lui Aristotel, Adunarea Generala trebuie sa decida in mod suveran asupra pacii si razboiului, incheierea si ruperea tratatelor, adoptarea legilor, pronuntarea pedepsei cu moartea, exilul, confirmarea si primirea conturilor magistratilor.

Filosoful grec avea in vedere infiintarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale, pentru a degaja Adunarea Generala de anumite functiuni,”ori a le imparti si a le incredinta pe unele tuturor cetatenilor, iar pe altele numai unora dintre ei”.

Descrierea facuta de Aristotel avea doar semnificatia unei simple constatari a necesitatilor de organizare a statului elen si nu putea fi pusa in nicio legatura cu principiul separatiei puterilor in stat.

Cunoasterea acestei teorii înlesneste explicarea sistemelor constitutionale contemporane, desi "a pierdut mult din semnificatiile sale initiale si nu mai are aceeasi importanta în amenajarea actuala a puterii" (Pierre Pactet). Aparuta în secolul Luminilor, alaturi de alte teorii la fel de tulburatoare si penetrante, ea a fost îndreptata împotriva obscurantismului feudal si a închistarii medievale, împotriva abuzului de putere. Teoria separatiei puterilor a fost o reactie împotriva monarhiei absolute, considerata de drept divin, forma de guvernamânt în care regele concentra în mâinile sale puterea suprema, conside-rându-sc personificarea statului, de unde si celebra formula a regelui Ludovic al XlV-lea "statul sunt eu" (L'Etat c'cst moi).