Importanța Actelor Juridice pentru Deciziile din Administrația Publică

1.1. Competenţele şi actele autorităţilor publice

Funcţionarea aparatului administrativ nu necesită numai mijloace materiale sau umane, ci implică, de asemenea, punerea în acţiune a competenţelor(a puterilor), îndeplinirea actelor făcute în virtutea acestor competenţe şi conform unor proceduri.

După cum cunoaştem, administraţia trebuie să acţioneze în cadrul legii.Principiul nu este contestat.Obţinerea subordonării sale a fost un mare progres.De la o ţară la alta, în practica actuală, acest principiu este mai mult sau mai puţin respectat.Legea conferă administraţiei o sumă de puteri, mai mult sau mai puţin întinse.Autorităţile administrative deţin puterea lor de la lege, legea le fixează competenţa şi le stabileşte atribuţiile.Aceste autorităţi nu trebuie să depăşească aceste atribuţii.Ele trebuie să se menţină în domeniul în care au fost recunoscute.Atunci când autorităţile publice recurg la proceduri ce exced competenţele legale, se cheamă că ele au acţionat ultra vires, ceea ce înseamnă că şi-au depăşit atribuţiile.

Dar Legea lasă totdeauna autorităţilor administrative o marjă de libertate.Aceste autorităţi posedă o parte de puteri discreţionare.Atunci când legea tace, sau în cadrul unor prescripţii generale , ele pot să acţioneze sau nu şi să determine cum vor acţiona.

Actele normative emană de la autorităţi diferite: şeful statului mai întâi(atunci când are competenţă de reglementare), apoi ministrul, reprezentanţii regionali ai puterii locale, autorităţile descentralizate.

Există o ierarhie între aceste acte, trebuind să fie respectate nu numai legile, ci si actele normative care emană de la autorităţi publice.Această putere de reglementare se dezvoltă din ce în ce mai mult, din diferite cauze.În toate ţările, datorită complexităţii crescânde a administraţiei, a problemelor multiple de reglementat, a tehnicităţii materiilor, legiuitorul nu reuşeşte să determine totul el însuşi şi trebuie să lase autorităţilor administrative competenţa să fixeze un mare număr de reguli secundare.

Din totdeauna, dar mai ales acum, administraţia are nevoie de supleţe şi de promptitudine.Este important de a putea să modifice uneori dispoziţiile care nu corespund necesităţilor practice, circumstanţelor de moment.

1.2. Actele juridice

Expresia act juridic se întrebuinţează atât în doctrină, practic şi chiar în legislaţie în două sensuri cu valori diferite.Într-un prim sens se desemnează manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice, iar într-un alt sens este desemnat chiar înscrisul constatator al acestei manifestări de voinţă.Deşi în literatura de specialitate se propun mai multe definiţii ale actului juridic, ne oprim la definiţia potrivit căreia”actul juridic este o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a da naştere , modifica sau stinge un raport juridic concret”.

Noţiunea de act juridic are două accepţiuni:

• Operaţiune juridică (negotium iure).În aceasta accepţiune, prin act juridic se întelege operaţiunea juridică însăşi creată prin manifestarea de voinţă a părţilor.

• Instrumentum probationes, adică înscrisul care consemnează operaţiunea juridică încheiată între părţi;

Actul juridic în sens de negotium iuris are următoarele elemente:

• Manifestarea de voinţă

• Dorinţa şi tendinţa de a produce efecte juridice prin chiar manifestarea de voinţă

• Caracterul necesar al manifestării de voinţă pentru a se putea ajunge la producerea efectelor juridice.

Actele juridice se clasifică potrivit mai multor criterii:

• În raport cu subdiviziunile dreptului , actele juridice se clasifică în următoarele categorii:

-acte juridice de drept public

-acte private

Fiecare dintre aceste grupe se subdivid în funcţie de ramurile dreptului .

• În raport de numărul voinţelor încorporate, actele juridice se clasifică în:

-acte juridice unilaterale ,respectiv cele care încorporează în ele o singură voinţă;

-acte bi sau multilaterale(contractuale) respectiv cele care încorporează în ele două sau mai multe voinţe.

• În raport de calitatea voinţei manifestate, actele juridice pot fi:

-acte individuale, respectiv actele în considerarea unor persoane sau situaţii concrete.

-actele normative,adică cele care creează reguli de conduită generale, impersonale, tipice şi obligatorii.

Actele adiministarive se aseamănă cu actele juridice normative ale Parlamentului(legile şi regulamentele) prin aceea că ambele categorii de acte sunt acte juridice unilaterale întemeiate pe puterea publică , dar se deosebeşte în ceea ce priveşte forţa juridicăşi regimul juridic de aplicare.Astfel legea îşi întemeiază autoritatea pe suveranitatea statului pe când actele administrative au autoritate derivată din lege, ele fiind menite tocmai pentru a organiza executarea legii sau pentru a executa în concret, fiind aşadar subalterne legii din punct de vedere a forţei juridice.

Tocmai datorită acestui lucru, principiul legalităţii constituie principiul esenţial în desfăşurarea activităţii autorităţilor administraţiei publice.

Asemănări există şi între actele administrative şi hotărârile sau deciziile instanţelor judecătoreşti, ambele categorii de acte juridice fiind acte juridice unilaterale, dar există şi deosebiri esenţiale deoarece sunt acte juridice provenite de la puteri diferite.Prin hotărârea judecătorească se înfăptuieşte puterea judecătorească, iar prin actul administrativ se realizează puterea executivă.Hotărârea judecătorească intervine pentru a sancţiona încălcarea legii şi a restabili adevărul legal urmare a existenţei unui litigiu cauzat de înfrângerea legii pe când actul administrativ organizează sau execută în concret legea.La aceste diferenţe se adaugă si faptul că aceste acte sunt supuse unui regi juridic diferit.