Instituția președintelui

Institutia Presedintelui Republicii este definita, in Constitutia din 1991, dupa modelul francez, in care presedintele are o pozitie de varf in conducerea de stat a societatii.

Desi s-a preluat modelul francez, forta atasata presedintelui nu este dublata si de atributii corespunzatoare. Ceea ce a urmarit comisia de redactare a proiectului de Constitutie, conform finalitatii sale, este reducerea in asa masura a rolului in stat al Presedintelui, incat institutia principala in cadrul puterii executive a devenit primul ministru. Unul dintre parintii Constitutiei, Antonie Iorgovan, certifica aceasta intentie, intr-un comentariu la constitutie: "functia politica cea mai importanta a tarii este functia de prim-ministru, neavand relevanta cine ocupa aceasta functie".

Cu toate acestea intrucat Presedintele este ales prin vot universal si direct, el este menit a avea, inca din primul moment al mandatului sau, o autoritate mult mai mare decat cea a primului ministru (care e legitimat de votul Parlamentului). De aici deriva, in mare parte, complicatiile constitutionale care au condus, in ultimii ani, la perpetuarea disputelor politice intre Presedinte si premier.

Presedintii Romaniei In prezent, functia de presedinte al Romaniei este detinuta de Traian Basescu.

Dupa 1989, Romania a mai avut urmatorii presedinti:

1990-1992-Ion Iliescu (ales pe o perioada de doi ani, pana la finalizarea Constitutiei)

1992-1996-Ion Iliescu (primul mandat rezultat din noua Constitutie)

1996-2000-Emil Constantinescu

2000-2004-Ion Iliescu

In 2003, Constitutia a fost modificata astfel incat mandatul prezidential s-a extins de la 4 la 5 ani.

Instrumentele Presedintiei

In indeplinirea atributiilor sale (acelea definite de constitutie , dupa 15 ani de democratie, clarificate cu adevarat, ramanand una din marele controverse ale sistemului politic romanesc), Presedintele Republicii recurge la toate cele patru categorii de activitate prin care, in toate statele democratice moderne, este indeplinita functia executiva.

Este vorba de actele juridice, faptele materiale juridice, operatiile administrative si actele exclusiv politice. Articolul 90 al Constitutiei se margineste sa prevada ca "Presedintele Republicii emite decrete, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei".Aceeasi Constitutie vorbeste si de alte actiuni: mesajele adresate Parlamentului (acestea fiind acte politice, care nu pot lua forma unor decrete), solicitarea unei decizii catre Curtea Constitutionala (care este un fapt material) sau primirea in audienta a unor delegatii straine (care reprezinta o operatie administrativa).Emiterea decretelor este instrumentul principal de actiune al presedintelui, din punct de vedere juridic. Interesant este ca emiterea decretelor nu este marginita de Constitutie, care nu prevede zonele asupra carora presedintele se poate indrepta. Constitutia nu spune cand poate presedintele sa recurga la decrete si cand va folosi alte acte. Aceasta inseamna ca acest indicator da o imagine foarte relevanta asupra disponibilitatii presedintelui de a emite decrete. Daca la aceasta adugam ca, prin Constitutie, nimic nu se poate opune ca presedintelui sa i se recunoasca, prin legi, si alte atributii decat cele din prezent, vedem cat de larga este marja acestuia de actiune.