Instituții ale Uniunii Europene - Atribuțiuni Financiare și Modul de Înfăptuire a Acestora

Domeniu: Știința Administrației

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 90 în total

Cuvinte : 26949

Mărime: 542.67KB (arhivat)

Publicat de: Alin Burcea

Puncte necesare: 10

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor Master Administratie Publica

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

I.Parlamentul European 2
II.Comisia Europeană 9
III.Consiliul European 11
IV.Consiliul Uniunii Europene 13
V.Curtea de Justiție 19
I.Curtea de Conturi a Uniunii Europene 26
II.Banca Europeană de Investiţii 37
III.Fondul European de Investiţii 49
I.Organe financiar-bancare 60
1. Sistemul European al Băncilor Centrale S.E.B.C 61
A. Banca Centrală Europeană 62
B. Băncile Centrale Naţionale 70
II. Banca Centrală Europeană şi politica monetară 71
III. Alte instituţii ale Uniunii Europene 75
1. Comiteul Economic şi Social al Uniunii Europene.76
2.Comitetul Regiunilor.78
3. Ombudsman-ul.80
4. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor.82
5. Organisme interinstituţionale.83
6. Agenţiile comunitare.84
Concluzii 86
BIBLIOGRAFIE.89

Extras din proiect

Parlamentul European

1. Scurt istoric

Fondată în 1952 sub denumirea de Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și redenumită Adunare Parlamentară Europeană în 1958, instituția a devenit Parlament European în 1962. Primele alegeri directe au avut loc în 1979. Actualii deputați în Parlamentul European au fost aleși cu ocazia scrutinului din 2009 și își vor exercita mandatul până în 2014.

Evoluția Parlamentului este strâns legată de o succesiune de tratate, al cărei punct culminant îl constituie Tratatul de la Lisabona. Aceste tratate definesc regulile de funcționare și câmpul de acțiune al Uniunii Europene și au transformat fosta CECO în ceea ce cunoaștem astăzi drept Uniunea Europeană.

De-a lungul anilor, repere importante, precum introducerea monedei euro și extinderea Uniunii Europene și-au lăsat amprenta asupra Parlamentului European, a competențelor și componenței acestuia.

Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles (Belgia), Luxemburg şi Strasbourg (Franţa).

Birourile administrative („Secretariatul General”) se află la Luxemburg.

Reuniunile întregului Parlament, cunoscute sub denumirea de „sesiuni plenare”, au loc la Strasbourg şi la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc şi la Bruxelles.

De-a lungul ultimelor decenii, puterea Parlamentului European a crescut în mod constant; drept urmare, în prezent, Parlamentul exercită rolul de colegislator în aproape toate domeniile în care legiferează Uniunea Europeană. Alături de Consiliu, Parlamentul adoptă sau modifică propunerile Comisiei. De asemenea, Parlamentul supraveghează activitatea Comisiei și adoptă bugetul Uniunii Europene. Modul în care sunt exercitate toate aceste misiuni este descris în continuare.

Dincolo de aceste competențe oficiale, Parlamentul cooperează îndeaproape cu parlamentele naționale ale țărilor din UE. Adunările parlamentare mixte organizate la intervale regulate permit o mai bună integrare a punctelor de vedere naționale în cadrul dezbaterilor Parlamentului.

Parlamentul European este singurul organ al Uniunii Europene ales în mod direct şi una dintre cele mai mari adunări democratice la nivel mondial. Cei 754 de deputaţi reprezintă cele 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene. Deputaţii sunt aleşi din cinci în cinci ani de către alegătorii din cele 27 de state membre.

Aleşi prin vot direct de cetăţenii europeni, o dată la 5 ani, membrii Parlamentului European sunt reprezentanţii popoarelor Uniunii. Parlamentul este una dintre principalele instituţii europene cu puteri legislative, alături de Consiliul Uniunii Europene („Consiliul”).

2. Puterile Parlamentului European

De la înființarea sa în 1957, puterile Parlamentului au fost în mod progresiv întărite și extinse, în special o dată cu semnarea Actului Unic European (1986), a Tratatului de la Maastricht (1992), a Tratatului de la Amsterdam (1997) și a celui de la Nisa (2003). Începând cu anul 1992, Parlamentul European participă în mod plenar la procesul de elaborare a legislației comunitare și are un rol esențial, alături de Comisie și Consiliu, în gestiunea Uniunii Europene.

Parlamentul European exercită trei puteri fundamentale:

• Puterea legislativă

• Puterea bugetară

• Puterea de control asupra Executivului

A. Puterea legislativă

Procesul legislativ, organizat prin Tratatul de la Roma, prevedea:

Comisia Europeană propune și Consiliul Uniunii Europene decide, după consultarea Parlamentului European. În cazul în care obligația de consultare a Parlamentului nu a fost îndeplinită, o lege comunitară este declarată nulă.

De atunci însă, rolul Parlamentului European în adoptarea legilor UE a crescut considerabil. În momentul de față, Parlamentul European își împarte, într-un număr mare de domenii, puterea de decizie cu Consiliul Uniunii Europene.