Managementul unei organizații publice - structura organizatorică

I. Date de identificare a organizatiei. Aspecte legale de constituire si functionare

1. Prezentarea generala a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta “Sfantul Spiridon” Iasi

Unitate de prestigiu, al doilea spital ca marime al tarii, prin personalul de inalta calificare si platoul tehnic, spitalul are rang de spital municipal, reprezentand cea mai importanta unitate spitaliceasca din regiune.

Spitalul coordoneaza activitatea Policlinicii universitare, cea mai mare din regiune, a dispensarelor din Iasi, a policlinicilor stomatologice din oras, a 3 crese si 13 dispensare rurale din judetul Iasi. Prin aceste unitati, spitalul asigura asistenta medicala primara pentru intregul oras si comunele arondate, acoperind aproape un milion de locuitori si asistenta medico-chirurgicala de urgenta si programata supraspecializata pentru intreaga regiune, cu 7 judete, acoperind o populatie de 5 milioane de locuitori. Spitalul are 1285 paturi, in care sunt internati anual aproximativ 38. 000 bolnavi.

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta „Sfantul Spiridon” este deopotriva unitate de ingrijire medicala, cat si de invatamant. Anual in spital sunt organizate 20 de cursuri postuniversitare, unele cu participarea specialistilor straini, prin care se asigura pregatirea continua de specialitate a medicilor. In spital sunt organizate anual examene de sef de sectie si de primariat pe specialitati din intreaga tara.

3. Scurt istoric al institutiei

Ideea de a ctitori „bolnita” „Sf. Spiridon” apartine lui Stefan Bosie in 1743, cu banii primilor donatori numiti epitropi: A.V. Kogalniceanu, Vasile Roset si Anastasie Lipscanul. In 1754 incepe zidirea bisericii „Sf. Spiridon” si in jurul ei, a bolnitei pentru 30-40 de bolnavi. La 18 iulie 1755 Matei Ghica recunoaste Epitropia „Sf. Spiridon”, prima atestare documentara apartinand domnitorului Cehan Racovita in 1 ianuarie 1757 dand „hrisovul” de infiintare si organizare a ospiciului „Sf. Spiridon”. In acest document se recunoaste ca la acea vreme asezamantul „Sf. Spiridon” este cel mai mare spital din Moldova si Tara Romaneasca si al doilea ca aparitie dupa Spitalul Coltea din Bucuresti.

In 1765, Grigore Ghica hotaraste marirea capacitatii spitalului, care in 1860 avea 280 de paturi si administra 13 institutii spitalicesti din toata Moldova. Veniturile asezamantului cresc an de an de la 21 mosii in 1781, cu un venit de 2993 lei la 45 mosii, cu un venit de 64.266 lei in 1821.

Asezamantul „Sf. Spiridon”, deopotriva spital si manastire, prin medicii sai a facut posibila infiintarea in 1830 a primei societati stiintifice medicale din tara noastra care tipareste si prima revista stiintifica medicala romaneasca, Revista Medico-chirurgicala. Multi din medicii scoliti in strainatate au fost dascali la Academia Mihaileana si apoi la Facultatea de Medicina.

Asezamantul „Sfantul Spiridon” cunoaste o noua organizare in 1860 cand trece sub obladuirea Ministerului de Interne si este subordonat serviciului medical condus de Carol Davila. Epitropii alesi, Iancu Branisteanu si Gh. Cuciureanu, alcatuiesc un nou regulament in 1881, propunand marirea capacitatii spitalului de la 140 la 400 paturi, avand in vedere sporirea numarului de locuitori din Iasi la 70.000, ceea ce ar fi facut sa revina un pat la 175 locuitori, ca in celelalte tari europene. Se pastreaza autonomia interna a Epitropiei si se acorda o importanta deosebita organizarii spitalului, ingrijirii bolnavilor, dar si administrarii veniturilor provenite din proprietatile imobiliare si donatii.

Situatia materiala a asezamantului „Sfantul Spiridon” s-a inrautatit considerabil dupa 1918, cand a fost nevoit sa cedeze statului terenurile in scopul infaptuirii reformei agrare. O statistica din 1914 arata ca proprietatile sale cuprindeau 64.000 ha teren arabil, 23.000 hectare padure, podgorii, helestee, case, averi din care a putut construi si intretine spitale si schituri de pe tot cuprinsul Moldovei. In schimbul averilor de care a fost expropriat s-a primit o subventie anuala cu totul insuficienta, in timp ce sarcinile Epitropiei cresteau an de an, marindu-se numarul de paturi si de clinici universitare, pe cand banii de la stat veneau tot mai greu si pe cai ocolite. Unele personalitati medicale, ca Ion Cantacuzino, sesizand decaderea institutiei iesene, au propus retrocedarea unor terenuri si paduri din proprietatea statului catre spital. S-a incercat stoparea interventiilor institutiilor de stat in administrarea actului Epitropiei prin numirea regelui Carol al II-lea ca prim epitrop, acesta fiind de drept urmasul celor 16 domnitori ai Moldovei care au infiintat si patronat asezamantul „Sfantul Spiridon”; aceasta formula nu a putut continua din cauza evenimentelor istorice.