Mijloacele de probă în procesul penal

INTRODUCERE

Interceptările şi înregistrările audio şi video.

Evoluţia reglementării ca mijloace de probă a interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video. Ca urmare a inviolabilităţii corespondenţei şi a convorbirilor telefonice, consacrată ca drept fundamental al cetăţeanului în constituţiile democratice, iniţial nu era permisă folosirea în justiţie a înregistră¬rii unei convorbiri sau comunicări, ca acţiune a instanţelor judecătoreşti. Amplificarea fenomenului infracţional, prin folosirea mijloacelor tehnice de comunicare, a determinat acceptarea, în anumite condiţii, a folosirii unor inter¬ceptări şi înregistrări a convorbirilor telefonice şi a altor comunicaţii, mai ales în cazul acelor infracţiuni a căror probaţiune nu era posibilă altfel. Astăzi puţine sunt legislaţiile care nu reglementează ca mijloace de probă astfel de interceptări şi înregistrări, audio şi video.

În ţara noastră, Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională (art. 13) a prevăzut posibilitatea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi a altor comunicaţii în cazul pregătirii şi săvârşirii de infracţiuni care sunt ame¬ninţări la adresa siguranţei naţionale; apoi, Legea nr. 26/1994 privind Poliţia Română a extins această posibilitate şi în cazul crimei organizate şi a unor infracţiuni grave, dacă era necesară pentru efectuarea urmăririi penale. Prin Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală a fost introdusă în Cod o nouă Secţiune, cu art. 91'-916, sub denumirea de „înregistrările audio sau video", după ce, prin art. 64, s-au adăugat la mij¬loacele de probă şi înregistrările audio sau video şi fotografiile. în fine, după, o perioadă de aplicare a noilor dispoziţii, prin Legile nr. 281/2003 şi 356/2006 s-au adus noi reglementări: Secţiunea a V'-a a căpătat o denumire mai largă „Interceptările şi înregistrările audio sau video", limitându-se sfera lor de acţiune şi întărindu-se cadrul legal în care pot fi folosite.

Aşa cum am mai arătat, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns prin legea pentru apărarea sigu¬ranţei naţionale, a ordinii, sănătăţii şi a moralei publice, drepturilor şi libertă¬ţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale. Modul în care au fost regle¬mentate interceptările şi înregistrările audio sau video se înscriu în această dispoziţie constituţională, mai ales că restrângerea nu a adus atingere existenţei dreptului, fiind proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Se pot efectua, în condiţiile legii, înregistrări şi în mediul ambiental, localizării sau urmăririi prin G.P.S. ori prin alte mijloace electronice de supraveghere. In fine, pot fi făcute înregistrări audio sau video de persoanele care sunt sau pot deveni părţi într-o cauză penală, prin aparatură proprie audio sau video.

De altfel, introdu¬cerea acestor restricţii la inviolabilitatea convorbirilor telefonice şi a comuni¬caţiilor, la respectarea vieţii private şi familiale, a domiciliului şi a corespon¬denţei, dacă măsurile sunt necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale este prevăzută şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale [art. 8 alin. (2)] şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 29 pct. 2) docu¬mente ratificate de ţara noastră. în baza acestor prevederi, legislaţiile moderne au admis înregistrările audio sau video într-o reglementare apropiată32.

În ce priveşte noţiunea de „interceptări", ea cuprinde intervenirea organe¬lor autorizate în orice fel de convorbiri sau comunicaţii telefonice sau prin orice mijloc electronic de comunicare - radio, televiziune particulară şi de interior, nesupuse publicităţii - care implică ideea de confidenţialitate între cei care o efectuează. înregistrările audio cuprind imprimările pe bandă magnetică sau pe orice alt suport ale unor convorbiri sau comunicări, fie că sunt interceptate autorizat ori urmează a fi efectuate în viitor, într-un anumit moment şi într-un anumit loc, între două sau mai multe persoane; se au în vedere microfoane puse în anumite camere, în anumite locuri, care să înregistreze convorbirile sau comunicările, fără ca cei care efectuează să ştie că sunt înregistrate.

Legea se referă şi la înregistrările video - de imagini -, care cuprind foto¬grafiile şi filmele operative, executate de organele de urmărire penală fără aprobare sau fără cunoştinţa celor înregistraţi. înregistrările de imagini cuprind şi înregistrările făcute prin aparatura ascunsă privirilor, în bănci, instituţii, marile magazine, prin care se înregistrează persoanele care intră, acţionează şi părăsesc locurile unde se fac înregistrările, constituind mijloace de identificare a persoanelor ce eventual pregătesc sau săvârşesc infracţiuni.