Modalități de Îmbunătățire a Procesului Decizional în Administrația Publică din România

Introducere

Cap.1 Consideraţii generale

O definiţie a conceptului de administraţie publică ar putea fi aceea comform căreia ea desemnează „ansamblul de organe care înfaptuiesc, conduc şi execută treburile publice”. Cu alte cuvinte, administraţia publică este, prin prisma acestei definiţii organismul, care în corelatie cu treburile publice are 3 misiuni - de a le înfăptui, conduce şi executa. Adică organele administraţiei publice urmăresc interesul public, să aplice în practica acţiunile necesare menţinerii funcţionalităţii sistemului.

Dezvoltarea stiinţei administrative a cunoscut o evoluţie complexă de-a lungul timpului, prezentând particularităţi şi abordări diferite de la o societate la alta. Realizarea unui acord asupra unei încadrari şi definiri clare a stiinţelor administrative a fost şi este un efort deosebit de dificil în lipsă unui accord asupra:

-obiectivului, plasat între studiul stiinţei administrative şi studiul ansamblului organizaţiilor publice;

-metodelor folosite, plasate între drept, sociologie şi stiinţe politice;

-finalităţilor urmărite plasate între obţinerea unui model pragmatic de funcţionare a organizaţiilor publice.

Activitatea administraţiei publice, indiferent de nivelul său, de domeniile sale, de autorităţile ori de funcţiile publice în care se exprimă, se realizează pe baza intenţiei şi a deciziei umane de a efectua această activitate.

Administraţia publică implică elaborarea şi aplicarea strategiilor publice proiectate să asigure servicii şi/sau să impună regulamente indivizilor, grupurilor şi organizaţiilor în comunitatea politică.

O mare parte a obligaţiilor unor administratori publici presupune ca ei să ia decizii ce definesc obiectivele strategiilor publice şi să aleagă mijloacele adecvate pt realizarea lor.

Cap.2 Procesul decizional

2.1 Consideraţii generale

Elaborarea şi fundamentarea deciziilor reprezintă un proces, intrucat presupune mai multe etape ce grupeaza activitati specifice. Conţinutul, numărul şi ordinea etapelor de elaborare a deciziilor depind de natura abordarii decizionale.

Pentru a putea vorbi de proces decizional trebuie avută în vedere şi noţiunea de decizie administrativă. Procesul decizional cuprinde o multitudine de decizii care în elaborarea lor trec printr-o serie de etape bine determinate. Procesul decizional este prezent chiar şi atunci când sunt prestate sarcini sau activităţi mărunte sau atunci când sunt semnate documente oficiale (de către un ministru, conducător sau preşedinte de stat). Altfel spus, deciziile sunt o componentă de bază a activităţii zilnice a funcţionarilor publici din zilele noastre, şi cu ajutorul lor se realizează în mare parte activitatea de administraţie publică.

Decizia administrativă este o manifestare de voinţă a funcţionarilor sau a organelor administraţiei, manifestare ce este premergătoare acţiunilor de întreprins şi prin care se optează pentru o soluţie, în vederea atingerii unui scop.

Orice decizie administrativă trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

- să fie fundamentată ştiinţific;

- să aibă un caracter realist;

- să intervină în timp util;

- să fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior;

- să fie oportună.

Procesul decizional este extrem de complex, iar organele abilitate în acest scop au o mare responsabilitate pentru a putea evita adoptarea unor decizii eronate. De calitatea deciziilor depinde şi calitatea actului administrativ. Trebuie să se urmărească eficacitatea rezultatelor deciziilor (acces rapid la informaţiile relevante, recunoaşterea şi identificarea mai rapidă a problemei, acces mai uşor la instrumentele de analiză) şi eficienţa procesului decizional (reducerea costurilor de decizie, reducerea timpului de decizie şi reducerea efortului depus). Putem spune că un proces decizional bun poate fi asociat cu succesul pe termen lung al instituţiei.

Procesul decizional poate fi definit ca fiind procesul prin care un sistem inteligent stabileşte oportunitatea şi pertinenţa unei anumite modificări a comportamentului său şi elaborează alternative posibile în acest sens, alegând pe una dintre acestea ca acţiune îndreptată conştient către atingerea scopului propus. Cele mai multe procese decizionale implică un grad de incertitudine. De exemplu, atunci când se utilizează termenul de proces de luare a deciziei, se subînţelege şi alternativa luării deciziei şi nerezolvării problemei. Se spune că problemele au fost atacate. Modelele de conducere trebuie să ofere ipoteze de lucru privind reprezentarea obiectivelor ce trebuie atinse.

Problemele cu care se confruntă instituţiile publice sunt foarte diverse. Ele pot fi statice sau dinamice, structurate sau nestructurate, neprevăzute sau latente. Rezolvarea lor impune în primul rând, existenţa unui set de informaţii pertinente şi suficiente. Dacă după adoptarea deciziei se observă o îmbunătăţire a situaţiei iniţiale, înseamnă că etapele procesului decizional au fost respectate şi s-au derulat corespunzător, deci decizia luată este una bună. Succesul deciziei este condiţionat şi de luarea în considerare a influenţei factorilor de mediu, care acţionează din afara administraţiei şi care se referă la schimbări ale situaţiei politice sau economice, sau la rezultatele pe care le aşteaptă cetăţenii. O decizie poate suferi unele transformări la aplicarea să în practică, pentru că mediul în care acţionează este într-o continuă transformare.