Modalități de Organizare și Exercitare a Atribuțiilor Serviciului de Utilitate Publică Locală

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. Nevoia socială pentru servicii de energie termică

1.2. Locul şi rolul serviciilor în viaţa socială

1.3. Trăsăturile şi caracteristicile serviciilor publice în general şi ale serviciilor de energie termică în special

1.4. Relaţiile care se stabilesc între serviciile de energie termică.

1.1. Nevoia socială pentru servicii de energie termică

Cererea tot mai puternică de servicii corelată cu evoluţia societăţii, în general, şi cu ridicarea nivelului de trai în special, ascensiunea şi importanţa tot mai mare a serviciilor în economie au determinat intensificarea activităţilor pentru cunoaşterea acestui sector de activitate.

Preocupările specialiştilor de a depăşi relativa rămânere în urmă a teoriei faţă de practică s-au concentrat întâi asupra definirii noţiunii de serviciu, acţiune extrem de dificilă datorită eterogenităţii activităţilor de acest gen şi a numeroaselor sale înţelesuri în viaţa cotidiană.

În conformitate cu Dicţionarul explicativ al limbii române, serviciul reprezintă:

- acţiunea, faptul de a servi, de a sluji, respectiv o formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva;

- ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat, slujbă; îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri;

- subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii (Coteanu et al., 1998).

Din punct de vedere economic, noţiunea de serviciu acoperă un domeniu mult mai restrâns, delimitat de noţiunea de utilitate (valoare de întrebuinţare), putând fi definită ca activitate utilă destinată satisfacerii unei nevoi sociale (Nusbaumer, 1984), dar şi aşa, sfera de cuprindererămâne destul de largă.

Serviciile pot fi rezultatul muncii materializate (automobil, radio, televizor etc.) sau al acţiunii unor factori naturali (razele soarelui, izvoarele termale etc.). Ca efecte ale unor bunuri materiale sau ale unor factori materiali, serviciile sunt indispensabile omului însă, de cele mai multe ori este necesară intervenţia omului pantru ca ele să devină efective.

Ca atare abordarea serviciilor ca o categorie economică presupune restrângerea la acele activităţi care presupun anumite relaţii sociale de producţie. Şi în acest cadru, oarecum mai limitat, există o paletă largă de interpretări ale noţiunii, în funcţie de profunzimea cercetărilor şi scopul în care au fost elaborate.

În limbaj curent, noţiunea de serviciu public este utilizată pentru a desemna o activitate de interes general, prestată de un organism, adică de o persoană juridică, autorizată de o autoritate a administraţiei publice.

Energia termică este energia conținută de un sistem fizic și care poate fi transmisă sub formă de căldură altui sistem fizic pe baza diferenței dintre temperatura sistemului care cedează energie și temperatura sistemului care primește energie. Exemple: energia aburului, energia apei calde sau fierbinți, energia gazelor calde etc.

Distribuţie a energiei termice - activitatea de transmitere a energiei termice de la producător sau reţeaua de transport către utilizator, inclusiv transformarea parametrilor agentului termic, realizată prin utilizarea reţelelor termice de distribuţie.

1.2. Locul şi rolul serviciilor în viaţa socială

Viata economica in ansamblul ei este de natura unei serviri: acceasta poate implica si procese de productie materiala, dar intotdeauna implica activitati de servire propriu-zisa. Rezulta de aici rolul central al serviciilor, prisma prin care sectorul tertiar trebuie analizat. Majoritatea serviciilor persista in societate ca potentiale aflate la dispozitia societatii gata pentru a fi in folosul beneficiarului. Faptul ca unele parti din activitatea economica in ansamblul ei se pot organiza prin optimizari tehnologice si atinge mari productivitati nu inseamna ca in ansamblul ei social prestatia in cauza nu pastraza elemente de servire propriu-zisa.

Studii au scos in evidenta relativa problema a productivitatii scazute sau incet crescatoare in servicii, ignorindu-se astfel faptul ca marile productivitati inregistrate pe anumite portiuni ale procesului economic nu puteau fi realizate fara mentinerea activitatilor cu productivitati mai scazute.

Rolul sectorului tertiar:

- a permis si permite aparitia noului-inclusiv de noi ramuri de activitate

- asigura chiar existenta si functionarea altor sectoare

- asigura productivitate mare in alte ramuri