Modele de fundamentare a deciziilor în administrația publică

Cadrul general al administraţiei publice din România

Administraţia publică reprezintă un sistem care funcţionează după o serie de principii dar care este influenţată şi de anumite evoluţii din societatea ĩn care este integrată. Ceea ce defineste defineşte acest sistem constă ĩn faptul că deciziile sunt produse ĩn funcţie de particularităţile stabilite de autorităţile publice şi nu de forţele impersonale ale pieţei. Totodată, aceste priorităţi pot fi susţinute si prin monopolul acţiunii statale, cu privire la folosirea legitimă a forţei şi coerciţiei.

Deciziile reprezintă o componentă de bază a activităţii zilnice a managerilor din zilele noastre, atât ĩn domeniul public cât şi ĩn cel privat . Previziunea se incheie cu decizia privind obiectivele si directiile de actiune. Organizarea se incheie ce decizia privind formele se metodele de organizare. Coordonarea incheie cu decizi de armonizare personal-activitati. Antrenarea se incheie cu decizii privind motivarea. Controlul si reglarea se incheie cu decizii de corectii pentru realizarea obiectivelor.

Activitatea din sfera administraţiei publice se realizează prin intermediul unei multitudini de decizii. De la cele mai mărunte sarcini şi activităţi ale unui funcţionar şi până la documentele oficiale semnate de un ministru, conducător sau preşedinte de stat, procesul decizional este prezent; el se concretizează prin elaborarea şi executarea de decizii administrative corespunzătoare atribuţiilor îndeplinite.

Decizia administrativă poate fi definită ca un proces complex de alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile, în vederea realizării unui obiectiv al administraţiei publice şi care influenţează activitatea a cel puţin unei alte persoane din sistem, a sistemului administrativ în ansamblul lui sau a societăţii, în general.

Decizia administrativă este o manifestare de voinţă a persoanelor sau organelor administraţiei, premergătoare acţiunilor de întreprins şi prin care acestea optează pentru o soluţie, în vederea atingerii unui scop, (obiectiv) sau realizării unei finalităţi. Ea apare numai atunci când există, în planul judecăţii umane, mai multe posibilităţi, metode sau variante adecvate, de a rezolva o problemă şi urmează să se opteze numai pentru una dintre ele, şi anume, pentru aceea care pare a fi cea mai avantajoasă.

Orice decizie administrativă este dependentă de sistemul legislativ în vigoare. Calitatea deciziei depinde de respectarea legilor şi de cunoaşterea corectă a acestora de către funcţionarii publici.

O mare parte a activităţii managerilor din administraţia publică constă în elaborarea şi adoptarea deciziilor. În principiu, luarea deciziilor în administraţia publică constă în a alege dintre diferite alternative şi mijloace de îndeplinire a acestora pe cele care ar trebui urmate de o organizaţie.

În esenţa sa, decizia, care sintetic concretizează hotărârea de a acţiona sau nu într-un anumit mod faţă de un anumit obiectiv, are la bază un proces decizional ce presupune parcurgerea următoarelor etape principale:

- Initierea deciziei

- Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare

- Documentarea

- Selectarea si analiza informatiilor

- Conturarea si analiza obiectivelor decizionale

- Adoptarea deciziei

- Urmarirea adoptarii si respectarii deciziei

- Formularea concluziilor rezultate dupa aplicarea deciziei

O condiţie fundamentală, ce se impune în cazul deciziilor administrative, este ca ele să ducă la obţinerea unor rezultate maxime cu un consum minim de resurse. Pentru aceasta este necesar ca procesul alegerii soluţiilor de aplicat să satisfacă anumite cerinţe şi anume:

1) alegerea trebuie să fie conştientă, precedată de o deliberare

2) alegerea urmează a fi orientată spre unul sau mai multe scopuri

3) alegerea trebuie să ducă la acţiune

Decizia administrativă are un conţinut adecvat politicii promovate de stat, prin faptul că scopul urmărit este stabilit de puterea politică, dar mijloacele de executare (a legilor) sunt, în bună măsură, lăsate la alegerea administraţiei. În mod normal, însă, acţiunea administrativă nu trebuie să se reducă la rolul de executant mecanic al voinţei puterii politice; profesionalismul funcţionarilor publici permite ca aceştia să înţeleagă corect problemele vieţii sociale şi nu să acţioneze pe baza unor automatisme.

O mare parte a activităţii managerilor din administraţia publică constă în elaborarea şi adoptarea deciziilor. În principiu, luarea deciziilor în administraţia publică constă în a alege dintre diferite alternative şi mijloace de îndeplinire a acestora pe cele care ar trebui urmate de o organizaţie.

Procesul decizional se bazează pe utilizarea diferitelor modele de fundamentare, cele mai importante fiind modelul managerial tradiţional, modelul politic şi modelele mixte.

În cele ce urmează voi punea accent pe modelul politic prin analizarea acestuia şi modul prin care îl găsim în practică.

Modelul Politic (Modelul Incremental)

1. Cadru general

Modelul politic (incremental) de elaborare a deciziilor administrative reprezintă o alternativă viabilă faţă de modelul tradiţional, considerat nerealist şi inoperant de către unii critici. Argumentele aduse în favoarea modelului politic au în vedere caracterul realist şi reprezentativ al acestuia pentru activitatea instituţiilor publice. Meritul principal al acestui model constă în eliminarea caracterului ambiguu al multora dintre obiectivele politicilor publice.

Criticii modelului raţional comprehensiv de luare a deciziei consideră că acesta este nerealist, că nu răspunde solicitărilor existente în activitatea practică a instituţiilor publice şi ca solicită funcţionarilor care îl aplică un nivel foarte ridicat de raţionalitate şi expertiză. Ei propun alt model ca fiind cel potrivit pentru studierea şi înţelegerea proceselor de luare a deciziei în administraţia publică, modelul incremental.