Municipiul Târgoviște

Scurt istoric al oraşului

Municipiul Târgovişte este reşedinţa judeţului Dâmboviţa din anul 1968. Atestarea documentară apare târziu, într-un memorial de călătorie din 1396 aparţinând lui John Schildberg. Beneficiind de o poziţie geografică extrem de favorabilă la contactul dintre Câmpia piemontană omonimă şi Subcarpaţi, pe malul drept al Ialomiţei, Târgovişte – este un nume de adâncă rezonanţă în istoria şi cultura noastră naţională.

Capitală a Ţării Româneşti, cu unele intermitenţe între 1418 şi 1713, Târgoviştea a fost reşedinţa unui şir însemnat de voievozi - 33 la număr, între care se disting domniile lui Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu, domnitori cu iubire de ţară, dar şi de slovă, care au dezvoltat necontenit Târgoviştea, fiind în acele vremuri un important oraş european asemuit de numeroşi călători şi diplomaţi cu cele mai vestite oraşe ale lumii de atunci "o Florenţa a românilor“.

Dezvoltarea feudală a oraşului era centrată pe un areal din jurul Curţii Domneşti şi a sistemelor de fortificaţii (Şantul Cetăţii), care pornea semicircular pe Ialomiţa (între Teiş la nord şi cartierul actual Sârbi la sud- Poarta Bucureştilor).

Se distingeau atunci cele trei zone principale ale oraşului:

Târgul de Sus - Suseni în nord, nord-vest, Curtea Domnească, în partea centrală şi Târgul de Jos în sud, sud-vest, care imprimă şi astăzi o anumită structură şi textură urbană. Funcţia sa comercială a fost o coordonată majoră a oraşului, datorită rolului de capitală, cât şi a poziţiei sale geografice, pe traiectoria unor importante artere comerciale europene şi orientale. Menţionăm astfel rolul pieţii centrale, a târgurilor periodice care antrenau importante schimburi comerciale româneşti şi străine.

Evoluţia demografică arată oscilaţii importante: circa 60.000 locuitori în vremea lui Matei Basarab, 7812 locuitori în anul 1900, circa 100.000 locuitori la sfârşitul anilor 80, în prezent ceva mai puţini.

În prezent municipiul Târgovişte se încadrează în categoria oraşelor mijlocii, având o funcţie predominant industrială: platforma industriei grele în partea de sud, sud-vest (C.O.S.T., Oţelinox, Erdemir, Saro, Romlux); platforma industriei uşoare (întreprinderi de panificaţie, depozite de legume, fructe, cereale, produse lactate etc.) situată în nordul oraşului; în interior – Upet şi Supermarket-ul XXL,Kaufland, Interex, fiind înconjurate în prezent de zone rezidenţiale.

În afară de funcţia industrială pe care o are, oraşul se mai remarcă şi prin funcţia turistică pe care o deţine, în sensul că dispune de o mare varietate de obiective turistice, ce sunt legate, multe dintre ele de trecutul istoric al oraşului.

I. EVALUAREA SITUAŢIEI ACTUALE

I.1 Capitalul natural

I.1.1 Date geografice

A. Aşezare şi relief

Municipiul Târgovişte este situat în câmpia subcolinară care-i poartă numele, parte a câmpiei piemontane înalte, la zona de contact dintre Subcarpaţii Getici şi Câmpia Română. Oraşul beneficiază de o aşezare prielnică, în apropierea paralelei de 45°, anume 44°56’ latitudine nordică şi meridianul 25°26’ longitudine estică.

Aflat la încrucişarea unor vechi drumuri comerciale (Buzău, Brăila, Giurgiu, Braşov, Câmpulung), municipiul reprezintă un important nod al căilor de comunicaţii rutiere şi feroviare, găsindu-se la numai 78 km de Bucureşti, la 48 km de Ploieşti şi la 110 km de Braşov.

Cadrul natural a asigurat condiţii de habitat deosebit de prielnice pentru dezvoltarea unui centru urban, în jurul căruia au gravitat aşezări rurale înşirate pe văile mijlocii ale râurilor Ialomiţa şi Dâmboviţa. Târgoviştea de astăzi reprezintă un important centru economic, cultural-istoric şi turistic al ţării.

Spre nord de Târgovişte, relieful este mai cutat, dealurile din vecinătate urcând spre culmile munţilor Bucegi şi Leaota. Către sud şi sud-vest se întinde Câmpia Română. Spre nord-vest, în imediata vecinatate a oraşului domină dealul Mănăstirii, care coboară în trepte spre est.

Înălţimea dealurilor din vecinătatea oraşului atinge cota de 425 m, întreaga zonă colinară caracterizându-se prin văi săpate de torenţi şi chiar alunecări de teren. În marginea vestică a Târgoviştei relieful este uşor boltit, formând pragul interfluvial dintre Ialomiţa şi Dâmboviţa.

Dealurile din dreapta Ialomiţei sunt mai departate de oraş, la cca. 6 km, formând un platou - Gruiul Prisăcii.

Vatra oraşului, delimitată la est de râul Ialomiţa, se află la o înălţime de 10-15 m deasupra luncii inundabile a Ialomiţei. Lăţimea acestei terase este de 6-7 km şi constituie cumpăna apelor, între bazinul Ialomiţei şi al Dâmboviţei. În zona municipiului, lunca Ialomiţei are o lăţime de 500-2000 m şi o înclinaţie de 4,5 m la kilometru.

Câmpia Târgoviştei se desfăşoară în dreapta Ialomiţei pe o lărgime de 6-8 km în vecinătatea oraşului, fiind străbătută de numeroase pâraie. Amintim Ilfovul care izvorăşte din dealul Teişului şi, având ca surse de alimentare ploile şi zăpezile, Milioara, canalizată parţial pe Şanţul Cetăţii, încă din secolul al XVII-lea şi recent deviată spre râul Ilfov şi Iazul Morilor care trece pe la nord de Curtea Domnească.

B. Clima

Clima oraşului Târgovişte este determinată de aşezarea geografică şi de relief. Paralela de 45° care trece pe la nord de teritoriul municipiului (Şotânga-Doiceşti-Aninoasa) şi care reprezintă nu numai jumătate din distanţa dintre pol şi ecuator, ci şi dintre culmile Carpaţilor Meridionali şi Câmpia Română explică clima temperat-continentală a oraşului.

Amplitudinea termică anuală specifică acestei latitudini este diminuată de amplasarea oraşului în zona intracolinară: Măgura Bucşanilor opreşte gerurile şi vânturile puternice din timpul iernii, iar dealurile şi Valea Ialomiţei temperează canicula verii. Se poate spune că Târgoviştea beneficiază de un climat plăcut, unul dintre cele mai favorabile din ţară. Clima Târgoviştei se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 9,9°C şi o amplitudine termică de 22°C ( temperatura medie a lunii ianuarie fiind de -1,2°C, iar a lunii iulie de +20,8°C). Maxima absolută înregistrată la Târgovişte a fost de +40,4°C în 1946. Valoarea anuală a bilanţului radiativ (intensitatea anuală a căldurii solare) este de 50kcal/cm² - căldură care ajută la dezvoltarea optimă a covorului vegetal.

Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor de nord-vest, nord-est şi vest atât în perioadele reci ale anului cât şi în cele calde. Vitezele medii anuale ale vânturilor, în funcţie de direcţie variază între 2,1 şi 3,2m/s (din direcţia NE, respectiv N) iar vitezele medii lunare între 0,9 m/s (din SE în ianuarie) şi 4,2m/s (din NE în martie). Frecvenţa perioadelor de calm e mai mare în perioada rece, peste 40% în intervalul octombrie-februarie (decembrie şi ianuarie peste 45%).

Cel mai mare număr de zile senine se înregistrează în intervalul iulie-octombrie, media pentru această perioadă fiind de 7,9 zile senine/luna (25,5%). Media anuală arată 63,4 zile senine/an.