Organizarea, funcționarea și atribuțiile instituției de administrație publică

1. ORGANIZAREA SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Administraţia publică reprezintă ansamblul activităţii Preşedintelui României, Guvernului, ale autorităţilor administraţiei autonome centrale şi locale, prin care, în regim de putere publică se aduc la îndeplinire legile sau în limitele legii se prestează servicii publice.

Prin organizarea legii se înţelege pregătirea, organizarea propriu-zisă şi executarea până la faptul material concret, precum şi emiterea de acte normative cu forţă juridică inferioară, dar similară legii cum este cazul Ordonanţei de Guvern.

Orice stat , fiind o putere publică, organizată pe un teritoriu delimtat şi recunoscut de celelalte state , are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu , ci şi de a-i rezolva interesele atât de diferite de la o persoană la alta sau de la un grup de indivizi la altul.

Pentru a-şi îndeplini acest rol statul î-şi împarte teritoriul şi populaţia în anumite zone de interes pe baza diferitelor criterii geografice, religioase , culturale etc . Aceste zone mai mici sau mai mari sunt unităţile administrativ teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: ţinut , regiune , judeţ , oraş , comună, etc .

În unităţlie sale administrativ-teritoriale , statul a creat autorităţi publice care să-l reprezinte şi să acţioneze în acestea pentru realizarea intereselor sale dar şi ale locuitorilor respectivi.

Pentru armonizarea acestor categorii de interese, statul a creat regimuri juridice sau instituţii speciale, fiecare dintre ele asigurând o rezolvare mai mult sau mai puţin corespunzătoare situaţiilor concrete .

În aceste condiţii putem vorbi despre centralizare , descentralizare , deconcentrare , tutela administrativă .

Pentru înţelegerea sistemului promovat de Constituţia României în organizarea şi funcţionarea administraţiei publice , arătam că se cunosc două modalităţi principale de organizare administrativă , organizarea centralizată şi cea descentralizată la care se adaugă un sistem intermediar şi secundar , respectiv organizarea desconcentrată.

Administraţia publică se poate defini ca acea categorie a autorităţilor de stat constituită în temeiul aceleiaşi funcţii (forme) fundamentale de activitate executivă , pe care o înfăptuiesc şi prin care se realizează, în mod specific, puterea publică .

Centralizarea în administraţia publică înseamnă subordonarea ierarhică a autoritatilor locale faţă de cele centrale şi numirea funcţionarilor publici din conducerea autorităţilor locale de catre cele centrale, iar în plan funcţional omiterea actului de decizie de către autorităţile centrale şi executarea lui de către cele locale.

În cadrul centralizării, statul îşi asumă singur sarcina administrării dispunând de o

structură organizatorică ce promovează cu prioritate interesul general .

În regimul organizării şi funcţionării centralizate a administraţiei publice , sistemul prezintă dezavantaje, astfel: interesele locale nu îşi pot găsi o rezolvare optimă deoarece autorităţile centrale nu pot cunoaşte în specificitatea lor aceste interese care diferă de la o localitate la alta , de la zonă la alta .

În ceea ce priveste regimul de centralizare administrativă în România acesta este dat de organizarea şi funcţionarea administraţiei centrale şi ale serviciilor descentralizate ale acestora , inclusiv institutia prefectului .

În acest sens Constituţia României prevede: Guvernul potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament , asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice .

Atât la nivel central cât şi local există autorităţi organizate pe principiul subordonării ierarhice care realizează puterea executivă.

Alte organe ale administraţiei publice locale se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor conform art.115 din Constituţia României.

Adminstraţia publică din unităţile adminstrativ teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării , autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice .

Descentralizarea administrativă îmbracă doua forme :

- descentralizarea teritorială

- descentralizarea pe servicii

În cazul descentralizării teritoriale , teritoriul statului este împărţit în circumscripţii administrative în care funcţionează autorităţi administrative locale care se bucură de o oarecare independentă faţă de autoritatea centrală , astfel anumite servicii publice locale sunt scoase din competenţa autorităţilor centrale şi date în competenţa autorităţilor locale descentralizate care girează în circumscripţiile în care au fost alese .