Organizarea Gestiunii Financiare în Cadrul Institutiei Prefectului Iasi

Cap. I Organizarea şi funcţionarea Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

I.1. Institutia Prefectului in cadrul structurii administratiei publice

Pentru a putea exercita puterea politica, poporul creeaza statul. Acesta este “un sistem organizational, regelementat juridiceste, care reglementaeaza in mod suveran conducerea unei societati (a unei populatii stabilizate pe un teritoriu delimitat prin frontiere de teritoriul asupra caruia se exercita alte puteri statale)”

Teritoriul, populatia si puterea publica reprezinta deci elementele din care este format statul. Prin cel de-al treilea element, puterea de stat sau suveranitate, se intelege “puterea pe care o are statul de a comanda tuturor indivizilor ce intra in compunerea populatiei sale, unita cu aceea de a recunoaste pe teritoriul sau nici o alta vointa venita dinafara.”

In orice societate organizata in stat exista trei functii: de edictare de reguli juridice sau functia legislativa; de executare a acestor reguli sau functia executiva; de solutionare a litigiilor care apar in societate sau functia judecatoreasca.Fiecarei functii ii corespunde o putere: puterea legislativa, puterea executive si puterea judecatoreasca.

Statul trebuie privit, asadar, ca “un anasamblu sistematizat de organe de stat(legiuitoare, administrative, judecatoresti), deseori denumite autoritati statale sau publice investite cu forta coercitiva, capabila sa indeplineasca functiile pentru care au fost create. ”

In Constitutia Romaniei exista Titlul III, denumit “Autoritatile publice”, in care se regasec exprimate cele trei puteri astfel: legislativul in normele referitoare la Parlament; executivul in normele privitoare la Presedintele Romaniei si Guvern; justitia in normele care se refera la autoritatea judecatoreasca.Fiecare putere se realizeaza prin acte juridice specifice.

Administratia publica este o forma a vietii publice.Aceasta poate fi definita ca ansamblul activitatilor Presedintelui Romaniei, Guvernului, autoritatilor administrative autonome centrale, autoritatilor administrative autonome locale si, dupa caz, structurilor subordonate acestora, prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile sau, in limitele legii se presteaza servicii publice.

Deasemeni administratia publica are la baza trei principii in functie de care isi desfasoara activitatea:centralizare, descentralizare si deconcentrare.

Centralizarea în administratia publica înseamna în plan organizatoric, subordonarea ierhica a autoritatilor locale fata de cele centrale si numirea functionarilor publici din conducerea autoritatilor locale de catre cele centrale, iar în plan functional, emiterea actului de decizie de catre autoritatile centrale si executarea lui de catre cele locale.

Descentralizarea în administratia publica este un regim juridic în care rezolvarea problemelor locale nu se mai face de functionari numiti de la centru ci de catre cei alesi de corpul electoral. În acest regim administrativ, statul confera unor autoritati publice si dreptul de exercitare a puterii publice în unele probleme. Acest regim juridic se fundamenteaza în plan material pe un patrimoniu propriu al unitatilor administrativ-teritoriale, distinct de cel al statului, care asigura mijloacele necesare pentru satisfacerea intereselor locale.

Desconcentrarea constituie un regim administrativ care se situeaza între centralizare administrativa si descentralizare administrativa. Ceea ce o apropie de centralizare este faptul ca titularii puterii locale nu sunt alesi de electoratul local, ci sunt numiti de la centru. Ceea ce o apropie de descentralizare este faptul ca titularii puterii locale au competenta sa rezolve ei problemele locale, fara sa le mai înainteze sefului sau ierarhic de la centru, dar el este supus controlului acestuia si obligat sa se conformeze actelor superiorului sau. În cazul desconcentrarii, autoritatea publica locala ramâne parte integranta în sistemul ierarhiei centrale. Deciziile date în competenta autoritatilor publice locale sunt luate de aceasta sub puterea ierarhica a autoritatilor centrale.

Tutela administrativa este o institutie a dreptului public în baza careia autoritatea centrala a administratiei publice (Guvernul sau Ministerul de Justitie) si reprezentantii locali ai acesteia, au dreptul de a controla activitatea autoritatilor aministratiei publice locale, autonome, descentralizate.

În acest sens Constitutia României prevede ca,,Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice”– art. 101 (1) - ,,Ministerele se organizeaza numai în subordinea Guvernului. Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor” – art. 115 - ,,Guvernul numeste câte un prefect în fiecare judet si în municipiul Bucuresti. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, din unitatile administrativ teritoriale” – art. 122 (1) si (2).

Tutela administrativa este mai apropiata de regimul administrativ de descentralizare, întru-cât titularii autoritatii locale nu mai sunt numiti de autoritatea centrala ( ca în cazul desconcentrarii) ci desemnati de însasi autoritatea locala, iar actele lor trebuie sa fie aprobate în prealabil de autoritatea centrala abilitata de lege.

Tutela administrativa înseamna un control (între anumite limite) din partea autoritatilor centrale asupra celor locale, descentralizate, control care sa înlature sau sa limiteze tendintele centrifuge ale autoritatilor locale, aflate în disonanta cu politica statului, sa asigure totodata rezolvarea nu numai a intereselor locale ci si a celor generale.

Controlul exercitat de Guvern este un control general. Pentru realizarea acestui control general Guvernul si-a constituit structuri adecvate – Departamentul de Control, Departamentul pentru Administratia Publica Locala care potrivit competentelor stabilite prin hotarâri ale Guvernului exercita si atributii de control asupra activitatii autoritatilor locale, autonome, descentralizate.