Organizarea Gestiunii Financiare la Casa de Asigurări de Sănătate Iași

CAP 1. ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONALITATE LA CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAŞI

1.1. Scurt istoric

În conformitate cu Legea 95/2006 privind reforma în sănătate, Casa de Asigurări de Sănatate Iaşi este instituţie publică, de interes local, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ, cu buget propriu, în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi care are ca principal obiect de activitate asigurarea functionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local.

CAS Iaşi, ca o componentă a sistemului asigurărilor sociale, a cunoscut o evoluţie ascendentă odată cu modificările intervenite în legislaţia din domeniu.

Momentul cheie în procesul formării sistemului de asigurări de sănătate din România îl reprezintă adoptarea Legii nr. 145/1997 privind asigurãrile sociale de sănătate, cu modificările ulterioare, în prezent abrogată. Până la apariţia acestei legi, sistemul de ocrotire a sănătăţii a fost coordonat de catre Ministerul Sănătăţii prin cele 41 de direcţii sanitare judeţene şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, constituit dintr-o reţea de spitale, policlinici, dispensare şi alte unităţi sanitare. Mai funcţionau şi un număr de spitale, institute şi centre naţionale de înalta specializare direct subordonate Ministerului Sănătatii, precum şi reţele medicale paralele, care furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o anumită categorie de populaţie.

Legea nr. 145/1997 , devine astfel primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate, fundamentand o serie de caracteristici noi: cuprindere obligatorie a populaţiei într-un sistem unitar de protecţie socială, alegerea liberă a medicului, unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate, acordare pachet definit de servicii medicale – reglementate prin contractul–cadru, finanţare prin contribuţii şi subvenţii de stat, echilibru financiar, funcţionare descentralizată, solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor, echitate, accesibilitate în acordarea serviciilor medicale.

În perioada 1997 – 2001, Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 a fost modificată succesiv prin OUG. nr.30/1998, OUG nr.72/1998 şi OUG. nr.180/2000, iar din 20 noiembrie 2002 (data apariţiei în Monitorul Oficial), această legea fost abrogată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 – privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate (art. 108).

Începând cu anul 2006 în sistemul de asigurări de sănătate din România se produc modificări substanţiale, prin aprobarea de către Parlamentul României a pachetului de legi privind reforma în domeniul sanitar, Legea nr. 95/2006.

Având în vedere organizarea sistemului de sănătate din România în prezent pe nivele de acordare a asistenţei medicale, primară, secundară şi terţiară, atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii ca principal actor al sistemului, au fost treptat transferate.

1.2. Obiect/domeniu de activitate

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătatii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.

Ca parte integrantă a acestui sistem CAS Iaşi îşi propune construirea unui sistem de asigurări de sănătate performant, eficient şi transparent, creşterea gradului de încredere şi de satisfacţie al asiguraţilor, având drept misiune garantarea pentru populaţia asigurată a unui pachet de servicii medicale de cea mai înaltă calitate.

Obiectivele declarate ale CAS Iaşi sunt impartite, putem spune, pe două laturi: obiective generale şi obiective specifice.

Obiective generale

- să protejeze asiguraţii faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident;

- să asigure protecţia asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu îin condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Ca obiective specifice regăsim:

- să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale;

- să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate şi prestate asiguraţilor, la termenele prevăzute în contractul-cadru, în caz contrar urmând să suporte penalităţile prevăzute în contract;

- să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activitatii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de contractare şi a negocierii clauzelor contractuale;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora;

- să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei legi;

- să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu reglementările în vigoare;

- să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a documentelor justificative utilizate;

- să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii Publice, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.